Nu sunt un om negru, sau daca da, sunt un metis atunci, cu alb si negru si as vrea sa am ochii verzi, imi plac turcoazul si combinatia de rosu cu verde, scortisoara, Sheridan's de prin duty free-uri, cafeaua lunga la filtru, americano, si camasile barbatesti in dungi, mi-e rau cand merg cu vaporul dar imi plac crabii care se plimba pe mana mea cu cochilia in spate pe care o schimba atunci cand le devine prea mica, mi-au placut cerul Londrei, Eden Road no 1, toaleta universului Dali, Miro si "The Melancholy of Departure" by Chirico, elefantii din iarba, portile catedralei St Paul's, am urat caramizile lui Tate pentru ca aveau povesti si pentru alti ochi si scaunul fara corp din fata unui carrot cake, am vrut sa inregistrez my own soundwalks in Paris, New York si Londra si intr-un singur an mi-am desavarsit an unexpected changing journey pe aceasta axa schimband cate o bucata de piele in fiecare din aceste puncte de lume.
"we shall not cease from exploration And the end of all our exploring Will be to arrive where we started And know the place for the first time" (T.S. Eliot)
Beyond being weird, just a few photo frames:
No comments:
Post a Comment