Décidemment, ceva ma tine legata de acest cartier. Pentru ca: dupa ce m-am mutat duminica din Montmartre, in 10ème, back to Chablis' place (Chablis, the cat, pentru cei care poate au urmarit primul capitol), cu valizele dupa mine - vorba mamei, lunile astea am fost ca melcul, cu casa in spinare - am platit chiria pentru micutul studio pe care trebuia sa-l preiau oficial de la Roda, fara internet, deci welcome depression, si patru zile m-am tot uitat pe pereti, invartindu-ma cu sticla de porto in mana, primita cadou de la Rbk si instruindu-l pe Chablis sa elimine de pe acoperisul chinezesc in care dadea fereastra mea, orice potential little mouse care putea atenta la echilibrul meu si asa fragil, ei bine, nici patru zile mai tarziu, m-am mutat din nou. Joi, la 6 dimineata, am indesat 56 de kg intr-o valiza si doi saci, i-am asezat strategic cu o adevarata tehnica de hamal dobandita in ultimul an si am plecat back to Montmartre. In a new lovely house unde tot ce trebuie sa fac luna asta este sa am grija de catelul proprietarei plecate in vacanta. Traiasca prietenii romani si talentele mele deja recunoscute de plimbator de catei. Atentie, imi deschid book. Si daca ma uitam pe craiglist la posibile joburi de DogSitter simtindu-ma nepregatita sa concurez cu toti studentii americani care isi petrec summer in Paris si care vor sa plimbe toate animalutele pariziene, cu experienta si recomandarile lor, mi-am dat seama ca eu am un mare plus: cine a mai avut grija de un crab si i-a gatit cina 10 zile? Ha. A new career is born.
Dupa ce am stat doua luni in colocatie cu cele doua Dy, o romanca crescuta in Spania, cu vocatie de cantareata pe youtube (am fost fericita ca am casti si ipod, once again, ca sa pot rezista atacului fonic), si printre altele, mare amatoare de vin - si o taiwaneza crescuta in Canada, cu noi prieteni in every single day care cotropeau apartamentul fara drept de apel, iata-ma singura intr-o casa normala (!) care depaseste cu mult dimensiunea standard de 9 metri patrati ale cutiilor pariziene in care stau cei mai multi studenti in acest oras. Si, very important, welcome back to civilisation. Nu numai ca am internet, dar chiar si televizor ?! Welcome my friend, TV, dupa aproape un an de despartire... So, July back to Montmartre, pe strada Damrémont again, gratie lui Robert, unul din cei trei R guardian angels pe care ii am aici (alaturi de Roda si Rbk), convietuiesc cu un lovely white bichon cu care ies la plimbare in fiecare dimineata si seara, moment de socializare cu ceilalti proprietari de caini care deja ma recunosc in comunitatea strazii... Maine ma duc sa recuperez celelalte 188 de kilograme din restul bagajelor mele lasate in grija lui Chablis si nu imi ramane decat sa sper ca, spre deosebire de joi dimineata, de data asta va merge liftul la statia de metrou Lamarck-Caulaincourt si nu va trebui sa urc din nou cele 92 de scari infernale. Eu si valizele mele, mereu by myself, o poveste fara sfarsit. Poate vreti un soundwalk?
No comments:
Post a Comment