Sleepless in ... somewhere, anywhere

N-am dormit de vreo 36 de ore iar acum e 5 dimineata, nu am inchis nici o jumatate de ochi, si peste doua ore suna ceasul sa merg la plimbare cu Sissi. Biata de ea, trebuie sa fie confuza cu mine si multele ceaiuri si cafele intr-un amestec fara gust, cu mine plimbandu-ma fara rost prin casa, cu mine cu trei telefoane la care ma uit pe rand tot asteptand o zbarnaitura si vibrand corzile la randul meu ca sa aflu ca atunci cand exista rau poate fi tot mai rau. Ca nu poti sa-l opresti si mai ales nu poti sa te opresti din a-l simti. Asa cum nu am putut opri senzatia cafelei fierbinti varsata pe mana mea, aceeasi in care pastrez, inca, un ciob infim din vasul care s-a spart in palma in primele zile in Paris. Continui sa fiu neindemanatica, e ca un facut.
Stranger in Paris sau... anywhere. Ramane de vazut, in timp, ce relatie afectiva o sa pastrez cu acest oras. Acum cand ma gandesc ce ma mai leaga de fapt de acasa, ce motive, ce dor mai am si cum ma voi intoarce in orasul meu. Si apoi am regasit franturi din mintea mea deja articulate intr-un articol mai vechi pe blogul lui Bucurenci aici.