Metroul verde merge mai departe

Metrourile din Londra sunt cele mai adanci pe care le-am vazut pana acum si daca e un pic mai cald afara, inauntru aproape ca nu mai poti respira. Elefantul de la gat se transforma uneori intr-o testoasa uriasa care roade meticulos si astmatic tuburile din interior. Trebuie sa te gandesti la ceva, la un film, la Jules Verne, sa asculti Alan Silvestri cu suita din Forrest Gump sau Beirut sau Turandot, habar n-am, sa rememorezi imagini, fotografii, vorbe, din viata ta, a altora, ceva anyway care sa te detaseze mental. Cumva, in tot timpul asta, mi-am construit un fel de traveler bag care ma ajuta sa nu fiu chiar in the middle of things. Don't panic, just watch from away. Poate fi util atunci cand petreci nopti pe podeaua lui Charles de Gaulle sau in fata Garii de Est, atunci cand observi oamenii dintr-un oras strain in metrou sau incerci sa-ti croiesti aer intr-un ocean de lume nemultumita care o ia in toate directiile. 

In Paris detest de multe ori linia 1 galbena a metroului verde care ma duce pe maretul bulevard. Pe aici se perinda sute de mii de oameni intr-o zi de vara, multi imbracati in haine de turisti si inarmati cu ustensile de captat secunda dupa secunda, sunt foarte multe scari care nu sunt rulante (am capatat o obsesie, stiu, dar traiesc un calvar al valizelor), intr-un tunel locuieste un saxofonist nebun si uneori apare o femeie bizara cu capul plecat si cu mana intinsa infasurata in valuri negre. 

E cumplita linia asta de metrou, trebuie sa lovesti ca sa poti intra la orele de maxima participare subpamanteana, trebuie sa rabzi minute bune strivit sub greutatea altora si sa-ti tii respiratia ca sa se inchida usile dupa semnal. Si in acele clipe my mind goes away. Azi rememoram franturi de vorbe de pe podul distantei dintre aici si acasa, acolo unde viata merge mai departe. Despre un personaj verde si galben dintr-o poza frumoasa in care semana cu un seic si Charles Bronson si ore verzi tarzii. Si oamenii din jur au capatat brusc forma unui fier de calcat ingust ca niste perfecte reproduceri ale unui Flatiron building cu margini roase de valurile oceanului.  

Si usile metroului s-au inchis.