Saptamana asta am avut un seminar cu Motomi, venita de la una din cele mai mari agentii de PR din Japonia. Fascinatia mea catre lumea asiatica probabil ca incepe sa se concretizeze intr-un fel sau altul. Motomi ne-a dat cateva insight-uri despre diferentele culturale si problemele de adaptare, o lume aparte in care poti sa esuezi rapid ca occidental daca nu respecti un set de reguli esentiale.
O cultura bazata pe: intuitie, umilitate (insemnand propriu-zis sa te scuzi tot timpul, chiar si daca, de exemplu, afara ploua) si punctualitate. Iar cand vorbim de intuitie, things get deeper and deeper. Cel mai folosit cuvant in Japonia in ultimul timp, efect al internetului si al youth culture, "the buzzword of 2007", este K.Y. Este esential sa nu fi catalogat drept un K.Y. - prescurtat de la "Kuuki Yomenai" - si care se traduce, citez, "not to be able to read the air". Mai precis, in cultura japoneza trebuie sa simti atmosfera, sa intuiesti ce trebuie sa faci fara sa intrebi sau sa ti se spuna explicit. Trebuie sa te ghidezi dupa context, intuitie, interpretarea semnelor. Astfel, de exemplu, clientul tau nu trebuie sa-ti ceara un pahar de apa. Ci tu, trebuie sa ghicesti daca ii este sete si sa ii aduci ceva de baut. Un pic diferit, nu?, fata de cultura occidentala unde se pune atat de mare pret pe a vorbi, a comunica, a te exprima cu orice pret, oriunde si oricand. Un articol interesant further more aici.
2 comments:
Cum ar fi sa te pozitionezi ca agentia de PR care "simte aerul" cel mai bine? :D Oricum, la ideea de "umilitate" ai pierdut jumatate din romani (de la gigi becali la clienti importanti, nu spunem care). Cu punctualitatea e discutabil in culturile latine, unde timpul e o notiune relativa, atat timp cati poti livra un produs efervescent. Mie mi se pare ca mixul asta nipon de lucruri facute in primul rand corporate, umil si corect il face pe Sony sa nu ajunga Apple. Si reciproc, il face pe Apple sa cumpere piese pt Ipod nipone sau coreene, dar sa faca marketing/PR "the holywood style".
Good point :) Dar Motomi a fost prima care a recunoscut ca in agentia lor, prima pe piata japoneza de altfel in termeni de profitabilitate, e bazata pe 90 sau 95% clienti locali si restul internationali. In timp ce raportul e complet invers la Plericix - Paris de ex. De ce? Pentru ca e inca foarte greu de adaptat modelul lor bazat pe o cultura atat de aparte la restul lumii. In plus, din 200 de oameni ai agentiei, Motomi si asistentul ei american sunt singurii care vorbesc engleza... Era un articol in NY Times despre cate afaceri s-au pierdut pe piata asiatica pentru ca au venit domnii occidentali fara o prealabila pregatire pentru eticheta locala si nu s-au aplecat indeajuns de mult pentru salut sau nu au tinut cum trebuie ceasca de ceai. Pe de alta parte, mie personal, cele trei cuvinte mi se par definitorii oriunde ai fi, dincolo de model cultural si chiar de afaceri. De adaptat desigur, dar esentiale... Am sa revin cu cateva modele concrete de business pe piata asiatica pentru exemplificare.
Post a Comment