Publicitatea si imaginea corpului

Saptamana trecuta am fost la un forum organizat de BVP (Bureau de Vérification de la Publicité), o institutie pe langa CNA-ul francez, pe tema "diversitatii corporale".  Clienti (care aici se numesc "annonceurs" si au propria asociatie), publicitari, ministerul Sanatatii si diferite asociatii s-au adunat intr-un grup de lucru pentru o charta de angajament pe tema reprezentarii imaginii corpului in media. 

Pe scurt, acuzatia este ca se promoveaza un singur tipar de corp, nu se tine seama de diversitatea reala, si astfel se impun repere si standarde sociale si presiunea de a te identifica cu ele. Media si publicitatea sunt puse la zid cu toate exemplele posibile (vezi toata presa feminina si toate reclamele care folosesc doar un singur tipar de manechin -  extrem de tinere si evident, extrem de slabe) si acuzate ca, in felul acesta, sporesc fenomenele deviante ale societatii, cum ar fi anorexia. (campania Nolita, cum spuneam in postul trecut, a facut ravagii). 

Pentru a nu se transforma intr-o lege impotriva anorexiei, pentru ca, desi Franta e tara legilor fara discutie, cand o sa ajunga sa construiasca proiecte de lege impotriva saraciei, razboiului si asa mai departe, va fi o problema chiar si pentru francezi, dezbaterea si proiectul in lucru includ in tematica pe langa anorexie, obezitate si batranetea, handicapul sau pur si simplu corpul obisnuit, neidealizat. Neilustrand toata aceasta diversitate a corpului uman, publicitatea poate fi acuzata de o forma de discriminare. Exemplul unei reviste feminine locale, prezenta la discutie -  " Femme actuelle" - care se adreseaza unor femei de 45 de ani, dar in fiecare pagina vezi numai fete de mai putin de 18 ani si cu dimensiuni standard. Iar exemplul Letitiei Casta "avec ses rondeurs" pentru L'Oreal ramane izolat, desi a prins atat de bine. Alt exemplu, presa pentru varsta a treia,  sau "seniorii" cum sunt numiti aici, care foloseste imagini cu personaje mai tinere cu cel putin 20 de ani ca varsta lectoratului pentru ca, nu-i asa?, batranetea nu poate fi infruntata vizual si frontal nici macar in lucrurile adresate exclusiv. Au fost prezenti si cei de la Dove cu a lor campanie care a devenit reperul inconstabil si printre statisticile pe care le-au dat a reiesit ca, daca in America 20% din femei sunt multumite de corpul lor, in Franta, cité de la mode et de la couture, procentul se situeaza undeva pe la nici 2%. Twisted, nu?  O chestiune de mentalitate... Despre Isabelle Caro, modelul campaniei soc, No anorexia, mai multe aici. Si intr-un articol care descrie in context si modificarile din industria modei referitoare la dimensiunile manechinelor aici.