My first Plericix event: anuntarea sezonului cultural european care va incepe o data cu preluarea sefiei Uniunii Europene de catre Franta pentru 6 luni.
Grand Palais, la capatul lui Champs Elysées, cu a sa expozitie de otel Richard Serra, Juliette Binoche printre speakeri, maine sper sa am pozele cu ea, varianta event manager français a starului evenimentelor pentru mine, (sper ca citesti asta Andra) si doua dovezi a cat de mica e lumea: printre artistii invitati am regasit-o pe Linda Baros, poeta la Paris astazi, si prietena din copilarie cu care pierdusem orice contact cu ani in urma iar in timp ce bifam si rasbifam la listele de invitati si apoi la sfarsit (la final, da?) imparteam dosarele de presa, am dat nas in nas cu Clara Wagner, fosta directoare a Institutului Francez din Bucuresti pe timpul cat am lucrat acolo in anii studentiei... Uluitor sa reintalnesti oamenii pe neasteptate si in situatii atat de diferite. Momentul m-a destabilizat asa de tare incat nu am reusit decat sa ingaim un "Oui, c'est moi", de parca biata femeie atata astepta, sa ma reintalneasca pe mine. Din fericire, m-a salvat si chiar si-a amintit de mine.
Scaunele, acele scaune transparente, care ma fascineaza de cand studiam impreuna cu Miss Cri decorul evenimentelor internationale pentru Renault, cele cateva sute de scaune de astazi au fost aranjate si masurate unul cate unul la aceeasi distanta, in milimetri, cu un fel de linie de lemn, maine arat dovada. Iar invitatii erau numarati cu un aparat electronic, un fel de comptoir, ca in boites de nuit, unul cate unul. Simplu la final sa stii exact cati invitati ai avut. 445 mai precis, astazi. Detalii, detalii, cat de mult atarna fiecare... De fericire ca in sfarsit am iesit din biroul de la etajul trei si jumatate si am vazut un prim eveniment cu ochii mei from inside plericix, azi am mancat numai inghetata intorcandu-ma à pied pe champs elysées. Cu toate ca afara sunt cel putin minus 25 de grade.
No comments:
Post a Comment