Dy mi-a adus din Londra o minunatie de fruit cake, un fel de chec pe care il caut peste tot de cand am gustat ceva de genul asta in America. Am cautat si aici in toate Monoprix-urile si restul de genul si ceea ce se poate apropia cat de cat se numeste cake anglaise, un fel de chec cu fructe confiate, dar care nu are scortisoara si nici pasta de migdale asa cum sunt convinsa ca avea chestia fabuloasa pe care am mancat-o acolo. Dar din nou, America e tara scortisoarei si asta ramane cel mai bun gust pe care il pastrez de acolo. Cake anglaise luat din patria lui nu se compara inca cu ce am eu in memorie dar is so good!
Am mai patit-o o data cu paella pe care am gustat-o la 14 ani pentru prima data in Franta la La Rochelle fara sa stiu exact ce mananc. In schimb am retinut gustul care m-a urmarit mult timp. Ani mai tarziu, mai precis 11, am ajuns in Barcelona si am asociat in sfarsit gustul cu un nume. I miss Barcelona at this time.
No comments:
Post a Comment