suite: à la recherche d'un pont

A trebuit sa il parasesc pe Chablis si sa ma mut in strada lui Felix Fauraru, un loc pe care aproape nu l-am mai recunoscut.

Era tarziu si eu cu multe valize si a trebuit sa iau taxiul, o avere: 24 de euro. Noroc ca nu l-am chemat prin statie, ca mai venea si cu 6 euro deja la bord.

Am platit o agentie de studenti ca sa primesc oordonatele unor proprietari cainosi care te umilesc cand afla ca esti student si nu le garantezi ca vei sta 20 de ani in camaruta lor de 2 metri patrati si care iti cer tot felul de hartii imposibile, garanti cu salarii importante si depozite de garantie de 2-3 luni. Am fost la o vizita cu coada si treceam ca la examen, fiecare prin fata proprietarului-judecator. Am platit comisionul la inscriere, inca o aberatie a sistemului lor, prin urmare daca nu imi gasesc nimic prin agentia lor, oricum banii nu ii mai recuperez. O investitie splendida.

Apoi am vizitat prin craiglist o propunere de colocatie care parea decenta, astept acum verdictul. Ma simt ca la tribunal tot timpul.

Aseara m-a agatat din nou un homeless in metrou care murmura din cand in cand: "ce sa fac, J'adore les femmes"! Avea spre 60 de ani si era intr-o stare de distrugere avansata. Camaradul lui, in aceeasi stare ca si el, ii arata un afis cu un concert al Madonnei. Dar homelessul continua sa ma priveasca cu interes si sa nu-l intereseze profilul Madonnei si a inceput o poveste despre ce ar face el daca mi-ar fi sot. Trist. Barbati, femei, singuri, pe strada, fara case, fara vieti. Foarte multi.

Interesting enough: un oras nu e niciodata la fel cand il vezi ca turist ca atunci cand trebuie sa traiesti in el.

Am vazut din intamplare L'auberge espagnole. Ma intreb si eu uneori, cum voi pleca de-aici dupa tot acest an? Totul s-a schimbat oricum intre timp.