Fereastra mea spre Paris imi reaminteste in fiecare dimineata ca afara e primavara... Aseara, colocatara mea asiatica m-a initiat in tainele cartierului nostru, intr-o parte din Montmartre, un amestec de local parisian style cu un pic de kitsch si mult farmec, cu parcul Monceau prin preajma, pe unde as putea sa o iau in fiecare zi spre bulevardul lui Plericix, asa cum merge ea in fiecare zi o ora spre Marais. Sunt surprinzator de aproape de maretul bulevard si de luni poate voi incepe sa merg pe jos, as castiga o gura de aer cu muzica si soare dimineata si o economie serioasa, mai ales ca mi-am pierdut abonamentul la metrou pe la Hale zilele trecute.
Periplul de aseara a continuat cu Rue des Dames, cu mult pitoresc in terasele si barurile care o anima, cu spatii verzi si piatete care in week-end se transforma in marché-uri intr-o cultura a strazii care ma fascineaza aici. Apoi am mers spre Sacré-Coeur trecand pe langa cimitirul Montmartre si am vazut strada unde a stat Picasso - 49, rue Gabrielle - si un micut restaurant tibetan cu niste feluri de mancare complet necunoscute pentru mine. Am vazut si originalul Moulin Rouge, destul de aproape de cel real dar ascuns intr-un strat gros de intuneric. Altadata in Montmartre erau 40 de de mori de vant, can-can si Toulouse Lautrec.
Cartierul meu e adorabil. Orasul respira frumos daca vreau sa il vad, trebuie doar sa ridic privirea si sa vad ca imi sta, in felul lui, la picioare.
No comments:
Post a Comment