It's how the heart plays music

I'll be gone from KORB on Vimeo.

Urban Abstract Fears

Urban Abstract from Musuta on Vimeo.

"The way we were" excerpt

He said:"We'll both be wrong, we'll both lose." - She said: " Couldn't we both win?"

iliketoforkmyself.com

Between August 22 "I need to learn how to stop destroying myself and be nice to myself" and

November 18 "Say hi to forever" on her blog diary, Daul Kim: "I know I'm like I ghost."

On the edge of madness and depression, still, how can you lose yourself and cut all strings to life at 20 years, being in Paris, being alive ? Dark glam roller coaster of mood swings can break your wings. There is a question mark about all we humans. But we don't own the right to lose hope. Keep your eyes wide open.

In the dead of the night. Man on the wire.

Behind the Yashmak. Un loc ciudat pentru zapada. Mersul lumii depinde de o ora fixa in sensul invers acelor ceasornicului. Rare to find, lucky if you find a trace of it. Si apoi noptile se amesteca in potiunea din inelul daruit mai departe de a nu distinge adevarul de neadevar.

Film still via here.

i have no soul but allow me to speak in riddles

via Yvan Rodic. Streets of Tel Aviv.

sitting on a tree, writing you a letter

A little touch of Mononoke style and your power is on. Cand te invarti de trei ori pe acelasi patrat de ciment, trebuie sa-ti spui ca s-a intamplat ceva. Intr-o seara, coborand in the Iron City, ascultam despre legenda unui om care voia sa scrie. Cuvintele ii iesisera din puzzle si cineva trebuia sa aiba puterea sa le puna unul cate unul in ordine. Dar personajul isi pierduse si criteriile odata cu zborul de origami. Matematica logicii iesise geometric stramb din cercul de foc trasat cu creta pe unul din magnetii de frigider. S-a asezat in fata hartiei goale si a vrut sa scrie o poveste. In jocul intens al mintii a uitat ca trebuie sa elibereze literele de sub demonii conventiilor comune. S-a asezat firesc sub teancul infinit de carti din biblioteca care toate scriau mereu si din nou despre aceeasi durere fizica a cuvintelor care vor sa iasa la lumina si sa se regaseasca in perechi. S-a cufundat intr-o meditatie perplexa a rolului inutil de a lupta cu aceleasi arme folosite si uzate. Nu si-a mai adus aminte ca, si la oameni, povestile se rescriu mereu la fel si ca totul s-a mai intamplat o data. Now, free me once again. My word will be next.

being hectic does not always help

La final de zi, in drum spre Iron City iti dai seama ca ai lasat usa curtii larg deschisa. Personajele din jur incep sa-si schimbe mastile de peste zi cu texturi fluide care lasa vantul sa treaca, e deja tarziu si un zumzet sec de lacusta acopera orizontul. Cauti prin buzunare Cheia lui Tanizaki si asculti in treacat franturi de povesti dorindu-ti sa schimbi corpul pentru doua ore. Ti-a intrat frica perfid sub haine si stii ca numai prin forta gandurilor vei conduce pe cineva sa intre fara voie in curtea ta. Ai ajuns pe un pod in momentul in care s-a ridicat sa lase un vapor sa treaca si ruptura s-a produs, ai pierdut directia. In orice unghi ai privi sub lupa nu mai gasesti drumul inapoi. Seara s-a deghizat iar tu nu esti la un bal mascat. Desenul e destul de simplu creat de o tigara care numara mecanic fumul care o distruge. Proiectia riscanta a unei usi deschise zambeste ironic deasupra multimii care te-a inghitit cu izbituri de artificii.

Yamanote loop

Car free day yesterday. Two wheels versus subway loop? S-ar putea sa-ti ia trei zile pe bicicleta fata de o ora metrou - diaries from Tokyo aici - but get some sunscreen and start building pedaling muscles. You'll make smile of the day.

street orchestra in si bemol & two and a half steps

Give me a lime, cut some slices, then dance for two minutes a peppermint electro style slow move. Now turn and bow. Stai la semafor si nu mai vezi zebra. Culorile se amesteca prin ochelari, o eclipsa de soare s-a intors brusc spre pamant. Ai ceva de spus lumii intregi? Cu parul ciufulit te indrepti catre prima persoana, gata sa o opresti dar nu-i gasesti privirea. Give yourself a second chance. Don't be such a punk. Scoate-ti ideile muzicale fixe din program in seara asta. Privesti in gol dar cu coada ochilor spre pianul cu coada din vitrina. Auzi cum viorile au inceput sa cante in jurul tau iar claxoanele s-au transformat in fundal de tromboane pe trei patrimi. Cateva priviri ai intors deja pentru ca te-ai oprit in mijlocul strazii. Now, be prepared. Let's make Harrriet Smithson famous one more time pe notele simfoniei fantastice. E momentul tau, umbrele se amesteca in jur si nu mai distingi amploarea estradei dar stii ca ai de dirijat un bulevard intreg de sunete, soapte si priviri ingrate. Trebuie sa subjugi publicul, trebuie sa-l pregatesti sa te asculte, sa-l opresti din monoritmul robotic si sa-i smulgi un icnet, un sfert de emotie. Ai inchis ochii, lasi muzica sa curga pe strazi, peste masini, peste oameni, peste trotuare si canale desfundate, peste cladiri cu usi de fier, ai starnit un uragan si toate acordurile s-au adunat sa-l sustina. Cand ii vei deschide din nou te vor astepta cel mai probabil scaunele goale si o chitara.

white coffee on a black maroccan cup

Pe strazi circula uneori un virus care iti ia un pic mintile. Iesi din hammam si totul are gust de abur de zapada, te invelesti cu brocart si iti ascunzi parul. Te uiti la lume de dupa un pahar cu sirop de scortisoara slightly obsessed cu aceleasi ritmuri si aceeasi voce. Ajungi in liniste in a black white spot si trebuie sa misti pionul spre stanga sau dreapta. Te asezi pe balansoar in intuneric si privesti dunele de nisip de pe fruntea sa, nu ai ce sa spui, nici nu ai cum sa incepi. O idee a prins contur si apoi alta a nimicit-o ca si cum nu ar fi fost decat o hartie de ambalat de care nu te leaga nimic si nu ai de gand sa o pastrezi in vreun colt al camerei de hotel dezordonate. Te arunci in metrou si pleci mai departe cu ganduri purpurii. It's maroccan sand and you are walking on icy silver broken glass.

painkillers to stop the phone

Ore in sir te opresti din mers din cauza fricilor. And then, someday. Ai un mic monstru in mana ta care in acele momente devine un canal mecanic sumbru recitand lucrurile pe care nu vrei sa le auzi.  There is no control out there. La distante kilometrice de cei doi metri patrati de aer pe care ii respiri tu, sirul intamplarilor are propriul curs. Intr-o secunda cu sunet de woosh, dark silver haired biker reapare extenuat. Un fulger a strapuns echilibrul unei zile spargand-o in mii de bucati. S-a creat o bresa in univers si tu ti-ai oprit respiratia pentru un minut luptandu-te sa iesi de sub apa. 

the little thing that makes magic

Garance Doré scrie despre Scott Schuman, that would be The Sartorialist. And of course, it's de l'amour. Scrie despre prima carte a fotografului care a adus pe catwalk moda strazilor din lumea intreaga si pe care a semnat-o sambata intr-un Colette emblematic.

She's French, il est Americain. S-au intalnit probabil prin flash-ul aparatului de fotografiat in stilul oamenilor frumosi si liberi care se plimba pe strada zambind. Au creat povesti din felul in care tanara de pe scaunul opus din metrou isi legase esarfa turcoaz si ochii verzi care priveau peste ochelarii cu rame rosii sprijiniti de degete cu oja lincoln park after dark. Intr-o fractiune de click clack au turnat un lung metraj inceput dimineata cu gust de cafea in fata umeraselor cu haine si au incropit scenariul din franturi de emotii si accesorii cu imaginatie. Au lasat final deschis pentru ca si ceilalti trecatori sa se inspire in timp ce asteapta la semafor propriile reflectoare. 

I have built my personal world and you need a cosmic passport

Wassily Kandinsky, Transverse line, 1923. 

In centrul Pompidou exista un loc secret la etajul 4. Este o terasa deschisa larg publicului, dar secreta pentru ca nu toata lumea intelege miracolul panoramic de perspectiva care schimba timpul si te transpune automat si pe nepregatite in Parisul inceputului de secol XX. Aglomeratia si multiculorile diforme dispar cu desavarsire intr-un ton gri de acoperis cu mansarde de tineri scriitori saraci.  

Apoi a fost Metropotalitan Art Museum in new york unde, la unul din etaje, exista o gaura neagra. Acolo Kandinsky se joaca cu textura si culoarea sunetelor si greutatea miscarilor si a emotiilor. Daca esti inghitit de locul ascuns, minute in sir vei vedea lumea homeric pana iti vei reveni. "Nu putem cauta refugiu doar intr-una din forme.(...)Pentru ca nu ar spune nimic." Kandinsky.

 

"Many types of stories taking place in this world. I'm gonna make a new place, my creation and your symbol. Hey, your gentle form stirs up my heart. Your back is too pretty, just like A wild butterfly". (from akanishi&ueda)

narrative disorder

Titlul - nume de cod - provine de pe blogul cu acelasi nume al unei Danielle, living expat in Japonia si care presteaza unele aspiratii de scenarist. Rasfoind paginile ei am descoperit canale pe Twitter de genul #writechat si altele similare unde se arunca si se dueleaza idei si cuvinte. Prin astfel de interactiuni se ajunge la structuri narative construite in grup, in timp real, unele riscand sa se transforme in povesti, altele ramanand la stadiul de incercari, mii de incercari. Ramane pasionant efortul celor care vor sa scrie si reinventarea datorata contextului online.  

In Japonia se poate vorbi despre primul gen literar al epocii telefoniei mobile via text messaging si anume: mobile phone novels (sau keitai shousetsu in japanese). 

Povestile se scriu prin sms, pe site-uri speciale create de companiile respective, cum ar fi textnovel.com. Aici se posteaza structuri sau introduceri de scenarii, userii interactioneaza, sanctioneaza sau incurajeaza, isi dau cu parerea despre traiectoria personajului, influenteaza destinul povestii. O propunere citita si comentata este apoi observata de editurile reprofilate si are sansa sa ajunga manga, anime, roman sau chiar film, asa cum s-a intamplat in mod spectaculos cu povestea Koizora - evoluand ulterior in studii de caz asupra empatiei cu creatia anonima. 

Ilustratia provine de aici. 

turn back slow motion

SprintCam v3 NAB 2009 showreel from David Coiffier on Vimeo.

interesting slow motion images 

baka

Give me a totoro cupcake and i will treasure it. Si daca vrei mereu mai mult, intoarce un zambet mai mult.  As fi vrut sa invat sa fiu un zmeu de zahar brun zilele astea, mereu in bataia vantului dar mult deasupra valurilor agitate and by its own will seeking for freedom. Ciocolata neagra se va duela cu ciocolata alba iar tu vei privi amuzat fara sa stii de ce ar trebui sa alegi una sau alta.  

Snow queen & asparagus

I-as fi pus numele de Rei unei picaturi de mare si probabil nici unul nisipului.  Rain drops as only the young shoots of asparagus are eaten. Dupa prima muscatura, timpul s-a scurs, e tarziu. Intamplarea a facut ca tu sa petreci prea multe zile admirand planta verde pe toate partile. Intr-o dimineata te-ai impiedicat de ea pe o carare si ai vrut sa o ai si tu in fereastra langa o coarda sparta de chitara si flori de gheata iarna. I-au crescut ghimpi, ai lasat-o pentru a nu-i vexa singuratatea. I-ai pus o palarie lasand-o sa creada ca poate fi invizibila. Nu te-ai putut decide niciodata sa o despici si ai continuat sa astepti momentul potrivit. Intre timp, miile de Rei tanjeau pe tulpina bronzandu-se la umbra inselatoare a sticlei. Si apoi, s-au conturat si deformat alte sute de mii de Rei, fara ca timpul sa aleaga pentru tine desi ai numarat fiecare secunda. Nu ti-a spus nimeni niciodata cum sa acordezi un pian ale carui clape s-au ros iremediabil asteptand solistul celui mai faimos ateneu din lume. 

stay chill and play robot

Fotografia de mai sus ma face sa exclam : "Gosh, we look so much alike tonight, don't you think?!" si asta nu pentru ca am un val de simpatie subita descoperind-o via twitter, via view from japan. Ci pur si simplu. Simt asa prin aer, prin stratofera, ca cineva ma trage de lesa, nu m-as uita in sus sa vad ce freza are stapanul ca mi-e prea lene, dar in mod sigur observ prea clar ca m-a incorsetat intr-un tricou de marinar denaturat rosu (ce idee!) si mi-a mai tras si o pereche de ochelari peste nas de scafandru sa mi se para ca rezist chiar si atunci cand pierd tehnica de scuba diving la nu stiu cate leghe sub yahturi. Hey little dog, i see you, we're friends now, we're cool.

silent tsunami & roentgen stories

In dimineata asta ai hotarat ca toata plaja e doar a ta si ai inventat o limba pe care o vorbesti doar tu. Sunetele aduc a izbituri de valuri infuriate la mal, iar gramatica si aritmetica frazelor se bazeaza pe sincopele secundelor intre un val care isi ia avant si un altul care se prabuseste la picioarele tale aducandu-ti drept ofranda o alga.  Intr-o silaba ai cuprins imagini, culori si povesti intregi si pentru prima oara nu mai trebuie sa distrugi sutele de secunde pretioase aflate in proprietatea ta Doar dupa ce au trecut - pentru a te explica. Limba ta e acum gri pentru ca e furtuna dar poate fi albastra ca in Okinawa si infinita pentru ca acolo exista oameni care se hranesc doar cu marea si traiesc sute de ani. Cu coada ochiului vei vedea cum se apropie o turma de troli galagiosi si curiosi si vei afla ca e momentul in care ei vor sa-ti desprinda masca si sa iti fure mecanismul secret pentru a te transforma intr-unul de-al lor, utopic nesingur si perfect uniform. Vei crede ca un tsunami va fi suficient pentru a le tine un discurs catastrofal si a-i matura cu un urlet.  Dar uneori valurile strang tot fundul marii in interior, deseneaza dimensiuni uluitoare, isi construiesc scenarii de distrugere si dominare a plajei si totusi la final renunta, cu gemete insesizabile. Devin roentgen stories sau pleaca in largul oceanului pentru un concert care poate fi auzit si inteles numai de valuri ca ele. 

the 86.400 seconds of one day

He never answers to his coach obsessive question: "What is your deepest fear?"

And then, after struggle, he knows : "Our deepest fear is not that we are inadequate, our deepest fear is that we are powerful beyond measure. It is our light, not our darkness, that most frightens us. Your playing small does not serve the world. There is nothing enlightened about shrinking so that other people won't feel insecure around you. We were all meant to shine. And as we let our own light shine, we unconsciously give other people permission to do the same. As we are liberated from our own fear, our presence automatically liberates others." (Coach Carter' story)

Later edit, OST glimpse, pentru atmosfera - the cheerleading very cool stuff: All night long.

Banker to the Poor

Inspiring story: Muhammad Yunus, first banker to the poor, the vision for a poverty free world: "Poverty in the world is an artificial creation. It does not belong to the human civilisation".  Premiul Nobel pentru pace. 

wandering otaku knights

Discovering community: primul ghid otaku autohton, site de cosplay local and the otaku festival.

pearl symphony with grey mechanic eyes

Se spune ca in perla gri te ascunzi ca intr-o cochilie de melc sa rotesti astronomic acele ceasornicului in incercarea inversunata de a reface mecanismul epuizat. Esti  condamnat ca un nagashi sa ratacesti erou singuratic prin lume in cautarea a ceva si sa renunti pe parcurs pentru ca ochii nu-ti mai ajung sa crezi.  In valtoarea lor, oamenii te scurg de puteri, de haine sau de ceasuri si te lasa plutind absent pe un balansoar care scartaie pe ritmul unei furtuni de vara. 

Dionysos a cantat une symphonie pour horloge cassée pe randurile cartii lui Mathias Malzieu si foarfeca s-a oprit din tricotat armurile de plumb. 

like a manga heroine, too good to be true

Hello Troll

Hishiryo means something like: beyond thought; thinking without thought (buddhism glossary). Am fost pe aceeasi lungime de unda in 3 secunde cu Nik Bärtsch, the swiss guy in the black robe, percepandu-l cu un ochi nipon. Si apoi am aflat de Hishiryo.

In padurea de jazz a plouat atat de tare incat a spalat fata pamantului imbulzind suvoaie de corturi intr-un fluviu spontan de note agitate. Undeva pe scena, 3 troli stateau si se uitau uluiti la dansul unor rataciti lunatici in ritm de fulgere fanatice. Intai s-au speriat si nu au inteles furtuna capetelor haotice, apoi intr-un crescendo geometric, au perceput zambetul multimii. Si atunci s-au asezat, fara microfoane, pe un pian impietrit si l-au trezit la viata in ritm de "trooze" norvegian. It rocked. 

Zen Funk Jazz

La Garana, ploaia s-a revarsat prin galeti fara fund in cheie de blue note. Desi au oprit microfoanele iar curentul a disparut de mai multe ori nimicind orice setari si reducand totul la spontaneitate autentica, sunetul pianului s-a auzit obsedant pe tot drumul spre Rascruce si tarziu spre dimineata din veranda deasupra lumii. Superb hot zen funk. Nik Bärtsch's RONIN
the swiss guy in black robe.

Pe balansoar "Politist" si mai cum?

Credeam ca-i zice "Politist, adjectiv" dar babele Marx sunt de alta parere.

silk strings attached

O gargarita a pus stapanire pe bratul stang si apoi pe cel drept. Apoi a cusut o husa de matase cu sfori de marioneta si a legat cele doua maini cat mai strans. Dar a plecat fara sa mai faca nod si intreaga tesatura a inceput sa se destrame ochi cu ochi. Apoi am stat in ploaie timp de doua zile si am ars fara sa vreau si cu tigara. Panza de gargarita a intrat in stare de deteriorare fatala  iar super glue nu mai exista pe stoc. Actorul din umbra care tragea de sfori urechile marionetei e imprumutat. Gargarita te priveste de departe: vei ramane ca spectator in public - pe randul 7 - sau urci pe scena, sub reflectoare, si redesenezi increngatura complicata de sfori de matase. 

Somewhere in the big city, as the rain goes by, ai un caiet sablon care isi asteapta povestile. You start to draw a manga face,  thanks to a dragonfly's whisper. Mainile sunt prea libere acum, ar putea cuprinde un acvariu intre ele.

The Isle of the Dragonfly

Intr-o dimineata, libelula a hotarat ca e timpul sa se aventureze spre marele oras. Ii crescuse si cel de-al saselea piciorus si, din acel moment, nu a mai putut nici sa mearga, nici sa se intoarca in mlastina fermecata, voia doar sa zboare. Libelulele nu traiesc mult asa ca a socotit ea - pe antene - ca in 3 luni ar trebui sa cunoasca si sa traiasca viata. 

Cu valizele fluturand pe o pereche de aripi stravezii, a plecat spre oras cu batai de inima prea multe pe secunda si desenand un jurnal minutios. Libelula avea ochii mari si inima ca un arici. Auzise prea multe povesti cu dragoni si se temea ca oamenii o sa o respinga. "You are lonely among people too" .

Apoi a intrat pe portile orasului, s-a pudrat in oglinzile masinilor blocate la periferie, a mangaiat cateva vitrine cu palarii si s-a catarat delicat pe turnul cel mai inalt din oras. Aici s-a oprit cu rasuflarea taiata sa-si admire regatul nou dobandit care i se destainuia, pe masura ce il privea, cu o forfota de nedescris. 

In zilele urmatoare, libelula a cercetat fiecare geam al cladirii, uitandu-se la oamenii care veneau dimineata si plecau seara derulandu-se ritmic. Acum ca avea o casa - un palat chiar din sticla - isi dorea sa cucereasca mai departe ordinea lucrurilor. Dar oamenii nu o bagau in seama, nu se uitau niciodata in sus, nici cand era soare, nici cand ploua, iar daca simteau vreun bazait dadeau anost din maini. In fiecare dimineata apareau dintr-un tub de sub pamant, se imbulzeau in cladirea de sticla raspandindu-se pe etaje, se asezau intr-un cub de lemn si priveau doar in fata lor. Seara se impachetau si se intorceau la tubul mergator ignorand libelula care isi dorea un prieten. Voia probabil sa spuna cuiva: "I am very fond of sunsets. Come, let us go look at a sunset..."

Dar oamenii se grabeau prea mult. "Every year is getting shorter, never seem to find the time". 

Si intr-o zi libelula nu a mai avut rabdare. Si-a luat aripile in dinti si s-a oprit fix pe o pereche de maini care gesticulau prin aer.  Si-a concentrat genele si a transmis seva de speranta care ii pulsa in celule. Era misiunea ei. Si apoi, fericita, a zburat spre turnul de sticla sa mai admire o data orasul de la inaltime. Caci cele trei luni se scursesera deja in cautarea dovezii de viata. Just like you know, the essential "is invisible to the eyes".  

Si pozele libelula le astept de aici. 

Relive : let's breathe together

Maine, pe stadionul Iolanda Balas Soter, se proiecteaza concertul lui Michael Jackson - Live in Bucharest: 1992  (mtv.ro)

Social media honeymoon - perspectives. Re:seminar "ProBlogging"

The world is a stage fara doar si poate. Pe aceeasi directie cu "observ, invat, analizez deci ..." se va incadra probabil si urmatorul post. Am participat joi seara impreuna cu Raluca la Re:seminar destinat bloggerilor si (per)formarii acestei comunitati. Tema principala: brandingul si pozitionarea in mediul online, ideea unui astfel de eveniment avand la baza un bun principiu: schimbul de opinii si transferul de informatii si knowledge are the key and the inspiration pentru evolutie si specializare. 

Pacat de lipsa Anitzei: blogul sau este dedicat profesiei de comunicator prin filtrul experientei relevante si al pasiunii pentru social media si ar fi putut comenta cum se cuvine. In ceea ce ma priveste, este un blog pur personal, inceput pe cand locuiam in afara, parea ca studiez comunicarea din optica academica si exprimentala dar mai degraba ca abilitate diferentiatoare a omului fata de animale - sau nu.

Prin urmare, I'm no pro inside "the web building", am venit la eveniment in postura de observator, urmarind mediul online indeaproape din perspectiva comunicator. Obligatia "morala" de a urma participarea la un eveniment cu un "articol consistent" despre care a vorbit Alex Negrea, o inteleg ca pe o recomandare de profesionalizare catre care se tinde ca si comunitate si se adreseaza membrilor. Ceea ce mi se pare valoros ca si constientizare si actiune. In plus eficient. Aici BTO dar si comunitatea itself. 

Desi este un blog atat de subiectiv incat nu rezista presiunii vreunui discurs inchegat din perspectiva omului de agentie, am zis sa ma opresc totusi pe cateva idei relativ hibride - basically, apreciind evenimentul.

La geneza unui brand se deseneaza un univers de valori si reguli care ii traseaza si influenteaza actiunile viitoare, chiar si reinventarea. O profesie este incadrata intr-un set de misiuni si reguli de desfasurare sub un manual de principii deontologice (chiar si teoretic). Unul din slide-urile Cristinei "Joe" Popov continea de altfel "the W's": Cine esti si Cine vrei sa fii? 

Paragraful de mai sus se refera - pe ocolite - la afirmatia "blogosfera nu exista" - cea care mi-a atras cel mai mult atentia. Sunt ceva pasi de parcurs pentru a descoperi/identifica cine esti si ce faci ca membru activ al unei comunitati  Forma fara fond este relativ perimata. Nu cred ca poti convinge pe termen lung fara a avea in spate specializarea, atu-ul principal care te recomanda si te sustine. Un alt slide al Cristinei mentiona criza si reinventarea brandurilor, o simpla transmutare il face evident sub umbrela brandingului personal. Nimic nu dureaza prea mult, nici macar atractia pentru idoli, dar ai aflat deja de atatea ori povestea asta, traiesti in epoca potrivita. Afara e un public avid de a mesteca mereu ceva nou si care sanctioneaza greselile si nu numai. Masa publicului este in esenta un tip subiectiv, cu toate toanele pamantului. Te place azi, maine te reneaga. Fii cel mai bun la ce faci, construieste-ti arma din specializare, invata in fiecare zi si reinventeaza-te si poate vei avea sanse. 

Citeam intr-un feedback ulterior - de luat aminte ca accentul pentru brandingul personal se pune doar pe "socializare". This is dangerous. Desi mi-e familiar mediul care umfla acest tip de actiune la dimensiuni de baloane din filmul "Up" stim, in mare parte, ca este doar un element dintr-o serie de actiuni complexe. Nu o sa comentez foate mult insa, pentru ca se relativizeaza totul sub firul rosu al subiectivismului. 

Atitudinea va face intotdeauna o diferenta. Poti sa fii "tanar" si sa fierbi. Poti sa fii modest si firesc pentru ca stii prea bine despre ce vorbesti. In orice tip de interactiune exista "chimia" dar si "seductia" publicului caruia te adresezi: vanzatoarea de la magazin sau o sala cu 89 de specialisti. Culmea este ca poti sa abordezi fix aceeasi atitudine cu amandoi si sa obtii dialog din ambele parti. Superelitismul face rau elitismului. 

Finally, conclusion - si pista de dezvoltare - ma leg de afirmatia si de discursul interesant al lui Costin si de un articol aparut pe The badpitch blog intitulat "TMZ Speed vs. CNN incredibility". Viteza internetului si credibilitatea mainstream media, din perspectiva a ceea ce tocmai s-a intamplat pe 25 iunie - o unda de soc resimtita in toata lumea - reala si virtuala. 

”The TMZ Beats CNN Pile On” is not a story about old being beaten by new. It’s several issues twisted together. If this is about speed vs. credibility, new media will usually win speed and mainstream media will usually win in credibility. But more importantly, if mainstream media sacrifices their credibility, they have nothing left."

And here-both sides might find it interesting: the Web 3.0 presentation: How to do social media right in 2009. Refresh the approach and your vision. "Chill out and get real".

Ilustratia provine de aici.

black nails and white carrots

2 mjitos and 8 hours of celebration. Fisherman's sunrise under the large sky. 6 pahare pe o masina cu bar mobil cu care faci turul barurilor cu stalpi de lemn pe plaja. Refill la fiecare jumatate de ora pentru a nu surpa amorteala cu care vezi noaptea trecand. Un soare neobosit care face turul planetei si a carui venire e anuntata de cel mai tare rockband stelar. Apoi afli ca mjito-ul la comun risca sa declanseze o pandemie si te mai gandesti daca sa mai iesi in lume fara masti. De tot felul. Somewhere out there, a man is walking on the moon.

Michael Jackson Heal The World (Live Munich)

Michael Jackson Heal The World (Live Munich)
Video sent by MJackson80

moonwalk and heal the world.

Let me quote a koto string

"Were you happy?"
"I was very happy".

Aici, in seara asta, am stat cu Dragon Ball pe etajera, yukata cu funda si iepure de origami. Hana Yori Dango era recunoscut in mai multe colturi in aceeasi cafenea iar Miss A.-chan studia Kanji starter. "The hand that you put on the shoulder of a friend" means "warm". Le-am gasit, uite, chiar aici.
Printre semnele de carte si lipsa lui "Hello Kitty", biciclistul punker vopsit blond era o galaxie mai aproape. The key is to change one kanji.

"Were you happy?"
"I am very happy".

silver haired punkster biking on a smoking bridge

O pereche de ochi s-au infipt oblic in nisip si privesc sub pamant. Un baiat cu parul vopsit blond merge pe bicicleta iar in spatele lui multi oameni in salopete construiesc piste varsand beton chiar pe plaja. If that's what it takes, am sa inot, va fi prima data, printre algele de la mal ca sa fumam o tigara sub pod. Cand ridici ochii vezi rasaritul undeva in departare si e prea tarziu sa alergi dupa el. Sa te faci mic sa te iau in buzunar.

I want to surf with a "rope in the open sea"

I want to go to Okinawa beach and eat dark cane sugar and bitter melon. I'll be an anime character in a beach sunset episode.

someday I will have a white phone called Hiro

De foate mult timp visez la un telefon. Alb, ca al lui Rui din Hana Yori Dango, made by Sharp, cu un ecran urias superb, motiv de altfel pentru care nimeni nu ma intelege in aceasta parte a lumii. Se gaseste doar in Japonia, deloc surprinzator, acolo unde sunt telefoanele cu cele mai multe culori, cele mai mari ecrane, cele mai spectaculoase, end of phrase. In timp ce eram acolo, intram brusc in stare de frenezie colt cu isteria de fiecare data cand il zaream (cam la fiecare 5 minute de altfel). Nu am nicio sansa sa-l cumpar si nici sa-l pot folosi aici drept care, pentru moment, se adauga la lista nesfarsita de dorinte. Somebody please sell me a dream come true. Todat, let's start a 7 wish-list, just before 27th of June. 2009.

vitamina C si cola de castraveti

Da, da, uitandu-ma la fotografia de mai sus cu cele mai colorate pepsi-uri din lume, imediat imi vin in minte cele mai pestrite automate de racoritoare si sucurile cu doza de vitamina C si zecile de feluri de green tea drinks de pe toate strazile lor. Deloc surprinzator, ceaiul verde e peste tot si in multe forme, inclusiv in patiserie si inghetata. Am adus si la noi in agentie the real thing green tea si nimeni nu s-a inghesuit, nu stiu ce pierd. E adevarat ca are cu totul alt gust, dar este ceea ce trebuie. Am avut si eu aceeasi reactie la inceput, acum am devenit dependenta si imi numar cu griji cate pungi mi-au mai ramas, impreuna cu ceaiul de ghimbir tot de acolo si sosurile de susan pe terminate. Trebuie cumva construit un pod de ceai verde peste lume.
Si apropo de weird japanese drinks spun ei aici si de alte pepsi-arome scoase la ei: Cucumber, Blue Hawaii si Yoghurt (well...) si de cele mai noi: Shiso-pepsi (plum leaf) si green-tea cola. Si pentru ca e vorba de shiso, pe podul de ceai verde trebuie sa mai fac posibil un transport de Umeshu, lichiorul pe baza de prune pentru care as vrea sa fac din nou 9000 de kilometri intr-o zi. (Nu doar pentru Oguri Shun...)

bring me back the nihon-jin flavor

Cel mai probabil - unlike other places in the world, in metrourile din Tokyo apare Brad Pitt pe toti peretii vorbind la telefon. Campanie pentru Soft Bank, companie de telefonie mobila. Sau Beyonce pentru o apa minerala. Just like that. Si chiar nu ne asteptam la asta. Mass-product image campaigns de asemenea calibru. Si pe acelasi principiu, de campanii pe care nu le regasesti altundeva decat in Japonia, unde orice e posibil din punct de vedere marketing iar consumatorul obisnuit cu aproape orice, McDonald's tocmai si-a deschis un magazin complet nebranduit in Shibuya, Tokyo, urmare a unei campanii virale de teasing de cateva luni pentru a introduce Quarter Pounder. More details: McDonalds Japan's dip into no-brand marketing comes as quite a shock. Eu nu prea am vazut multe magazine de tip fast-food in Tokyo, si nici prea pline - exista un autohton Mos Burger, remember Rox? - in mod evident, nu vor ceda unui astfel de tip de alimentatie. Dar campania a starnit ceva interes, din cate am citit pe un blog plin de lucruri interesante: Trends in Japan.

watching the peaceful dragon

Undeva, intr-o seara, intr-un subsol, etajul minus 2, lume necunoscuta se contorsioneaza in conversatii fragmentate si miscate. In aria metrului meu patrat, cineva vorbeste despre o vacanta pentru ca aud in surdina malayesia, patagonia sau poate cuba sau namibia. Musca din capul meu bazaie. May I just reply, prea tarziu, pentru ca un taifun m-a intrerupt la momentul oportun ca daca stai sa te duelezi in destinatii si sa bifezi vacante, poti sa stai linistit sa muncesti 88 de ani, lipind conserve de ananas. Intre timp, eu am sa recitesc trucurile logistice ale colegilor mei, les stagiaires, despre turul lumii cu buzunare mediocre si zambet relaxat si am sa inchid ochii sa ma intorc in the Ryoanji Zen Rock Garden, care e doar o gradina arata cu nisip si 2 pietre, dar unde se spune ca poti sa intelegi lumea daca stai mult sa o privesti. Asta daca poti sa faci abstractie de toti turistii care se inghesuie sa-ti prinda locul cate 5 secunde si zumzaie despre cate obiective au listat in cele 8,5 ore zilnice de tur in forta. Am sa ma gandesc ca mai bine te transform intr-un graunte zen de nisip si de acolo sa calculezi si sa bifezi timpul. Iar eu am sa cred in continuare in calatoriile pe care le faci cand vrei si unde vrei, daca chiar vrei. Si asta pentru ca esti parte din lume si univers si trebuie sa-ti cunosti casa intr-un fel sau altul.

Lost in Abercrombie&Fitch

I wonder. Cum e sa cauti in ditamai orasul istoric un magazin Abercrombie&Fitch si sa nu dai de el? Sa te duci cu harta, ghidul, lupa, dupa ce ai studiat in toaleta pentru ca in camera, un monstru format din aer conditionat ataca in valuri, dupa ce iti desenasei zece costumatii in cap, - pe masurile europene (important) - si adrenalina depasise zece red bull's pe celula (din fericire tu nu fumezi) si sa descoperi.. Ei bine, sa decoperi ca pur si simplu a disparut de pe fata pamantului fara nici o urma? Mai mult, ca in spatiul acela binecuvantat inselat de internet pe care trebuia sa fie trasat un splendid loc cu cel putin 7 etaje si foarte multi hosts asa cum ne inchipuiam noi de la miile de kilometri aruncate in balti, sau ma rog, canale cu barci.... e doar un banal H&M. Si, in plus, personalul de acolo ridica din umeri nepasator si impasibil, habar nu are de faptul ca stationeaza ilegal pe strada si numarul pe care ar fi trebuit sa fie the Fitch empire. Putem doar sa te consolam ca noi, de la distanta, dupa ce te-am convins sa te pierzi in the big city, am criticat aspru pe martienii care au furat magazinul lui Abercrombie. Probabil ca nu au sfarsit cautarile. De genul asta si de alte tipuri pana, poate, nimeresti din intamplare chiar pe strada ta. Cu toate magazinele A&F din lume.

I saw "Up"

Disney Pixar Up trailer
Video sent by buzzmygeek

Let's tie balloons and fly away!

I named the shoe after you

Full Metal Panic. Si in istoria secreta a noptii, cu un ochi casti si cu celalalt ratacesti pe pereti in cautare de molii. Discutiile de peste zi sunt uneori inutile, comunicare inseamna doar un cuvant anost, cu prea multe silabe, inventat de un robot cu ochi verzi de sticla iar tonul rugineste arcurile din interior. Muzica strica armonia printr-un scartait in surdina. Medley starmania. "Sors, sors...". Dar nu, musca a gresit cand a intrat in bucatarie in fumul de tigara. Vioara sa ramana, aplauzele sa rasune in toiul noptii. Iar ziua sa taca. Imi pare rau pentru ochii tai. "A desert road from Vegas to nowhere".

Un ochi blond si unul albastru

Oamenii blonzi sunt mai blanzi. Poate nu toti, dar oamenii blonzi, slabuti si uneori tristi sunt mai blanzi. Poate nu toti, dar oamenii blonzi, slabuti, uneori tristi si care se plimba cu o oglinda prin stuful Deltei sunt mai blanzi. Specia lor cauta povesti cu pescari spre dimineti si vor sa vada marea dar cineva ii sperie ca sunt caini rai pe drum. Ei cara pietre in spate, ca de moara, dar vor sa rapeasca acele imagini pe care tu, in fotoliul tau urban cu cu radacini de trotuar, le vei privi mai tarziu, pentru a te simti mai usor. Macar cu cateva grame de liniste.

Specia mea se intalneste la 3 dimineata cu siluete de taur si coarne care lucesc in lumina lunii si se sperie. Suficient pentru a privi rasaritul din fotoliul de paie cu o patura in cap. Iar dimineata iti dai seama ca taurul nu era nici bou ci doar o vacuta. Lasata de izbeliste de un satean care se bucura la un meci de fotbal.

Si apoi te enervezi pe parul tau ciufulit si il vrei si tu blond pentru ca oamenii blonzi sunt mai blanzi. Sau asa se spune.

Si pentru ca am vazut la Irene imi plac si mie fotografiile de aici.

Cineva sa ne faca din nou fericiti :)

Ploaie in ciresi. Sau poate ravasul agatat de crengi in curtea templului. Oameni in aeroport, necunoscutul din fata, evadarea. Dorinta de extraordinar si nevoia de normalitate. Un telefon intr-un moment prost. Frica de ce va veni. And the thrill. Agitatia. Shunkerbelle sau Snakes and Earrings.

I wanna be a manga icon

..or a manga kiss. Cuvintele pierd mereu in jocul senzatiilor pentru ca in fata a probabil the best trip of a lifetime iti mai trebuie o etapa esentiala de parcurs sa intelegi de ce. Poate pentru ca e la capatul lumii? Poate pentru ca e diferita de orice alt loc everwhere, anywhere? Poate pentru ca haiku are 17 silabe si in ele trebuia sa pui la condens o poveste ce ar fi putut avea mii de cuvinte? Poate pentru ca, desi aveam atatea asteptari, le-a depasit pe toate in viteza facand loc celor mai noi stari, ganduri si vise. The urban kiss was poisoned with love for Japan.

wrist watch

"Do not squander time, for that's the stuff life is made of."

Watching with you. Watching time with you. La incheietura mainii, nu mai departe.

In pregatiri pentru Osaka-Tokyo. Nu vreau sa uit.
On my top wish list for Japan: Kyoto Manga Museum, Aoyama-Shibuya-Harajuku ofcourse, Yebisu Garden Place perhaps, Ikebukuro Sunshine Aquarium and Oguri Shun. For now. And soon... just go.

it's all about lovin' tokyo

"ohayou tokyo". asta doar ca sa nu uit ca, uneori, gandurile cele mai indepartate si de fum pot deveni reale. concrete in iremediabilul prezent. brief twist of faith. ohayou tokyo again and again. si in curand mi se va si raspunde la ohayou.
Si pentru ca de-acum va incepe o nesperata calatorie de cunoastere si pregatire voi lua pe rand diverse lucruri incercand sa inteleg cate ceva. all about japan.
Drept care m-am bucurat sa regasesc un amestec al culturilor care imi sunt repere, o combinatie de mariage frères cu oguri shun in ceainaria Triangle d'Or de pe langa 1 mai. Locsor ascuns si placut, aproape reconfortant, mai ales dupa ce am naufragiat din "Furtuna" Teatrului Mic.

findingsarang

Like a flying pig in a China Town keep struggling to spread your wings.