Undeva, intr-o seara, intr-un subsol, etajul minus 2, lume necunoscuta se contorsioneaza in conversatii fragmentate si miscate. In aria metrului meu patrat, cineva vorbeste despre o vacanta pentru ca aud in surdina malayesia, patagonia sau poate cuba sau namibia. Musca din capul meu bazaie. May I just reply, prea tarziu, pentru ca un taifun m-a intrerupt la momentul oportun ca daca stai sa te duelezi in destinatii si sa bifezi vacante, poti sa stai linistit sa muncesti 88 de ani, lipind conserve de ananas. Intre timp, eu am sa recitesc trucurile logistice ale colegilor mei, les stagiaires, despre turul lumii cu buzunare mediocre si zambet relaxat si am sa inchid ochii sa ma intorc in the Ryoanji Zen Rock Garden, care e doar o gradina arata cu nisip si 2 pietre, dar unde se spune ca poti sa intelegi lumea daca stai mult sa o privesti. Asta daca poti sa faci abstractie de toti turistii care se inghesuie sa-ti prinda locul cate 5 secunde si zumzaie despre cate obiective au listat in cele 8,5 ore zilnice de tur in forta. Am sa ma gandesc ca mai bine te transform intr-un graunte zen de nisip si de acolo sa calculezi si sa bifezi timpul. Iar eu am sa cred in continuare in calatoriile pe care le faci cand vrei si unde vrei, daca chiar vrei. Si asta pentru ca esti parte din lume si univers si trebuie sa-ti cunosti casa intr-un fel sau altul.
No comments:
Post a Comment