Oamenii blonzi sunt mai blanzi. Poate nu toti, dar oamenii blonzi, slabuti si uneori tristi sunt mai blanzi. Poate nu toti, dar oamenii blonzi, slabuti, uneori tristi si care se plimba cu o oglinda prin stuful Deltei sunt mai blanzi. Specia lor cauta povesti cu pescari spre dimineti si vor sa vada marea dar cineva ii sperie ca sunt caini rai pe drum. Ei cara pietre in spate, ca de moara, dar vor sa rapeasca acele imagini pe care tu, in fotoliul tau urban cu cu radacini de trotuar, le vei privi mai tarziu, pentru a te simti mai usor. Macar cu cateva grame de liniste.
Specia mea se intalneste la 3 dimineata cu siluete de taur si coarne care lucesc in lumina lunii si se sperie. Suficient pentru a privi rasaritul din fotoliul de paie cu o patura in cap. Iar dimineata iti dai seama ca taurul nu era nici bou ci doar o vacuta. Lasata de izbeliste de un satean care se bucura la un meci de fotbal.
Si apoi te enervezi pe parul tau ciufulit si il vrei si tu blond pentru ca oamenii blonzi sunt mai blanzi. Sau asa se spune.
Si pentru ca am vazut la Irene imi plac si mie fotografiile de aici.
3 comments:
noroc ca oamenii blonzi si blanzi au uneori un fulger in ochiul albastru care ii face sa vada lucrurile exact asa cum sunt. le mai trebuie doar curaj. cainii rai sunt peste tot, dar povestile cu pescari sunt rare.
as spune ca taurul nu era nici bou, ci mai degraba 3 vacutze. sau cel putin asa arata lumea la ora 4.30. acelasi loc, aceeasi noapte.
Stii cum e cu ochiul care vede stramb realitatea.. Taurul s-a multiplicat in 3 vacute, nu mi se pare de mirare... Era noapte, orice era posibil. :)
Post a Comment