Acest scurt-metraj, unul din cele mai frumoase pe care le-am vazut probabil, mi-a fost trimis de acea persoana cu care as fi vrut, macar o data, sa imbrac o rochie de bal si sa dansez ca in primele scene superbe ale filmului. Exact ca si personajul, care incearca cu disperare sa isi gaseasca un cap potrivit, tot ce i-am spus vazandu-l, nu se potrivea deloc cu ce era in interior. Gura nu se misca, spranceana nu se putea ridica, ochii erau imobili. Nu iesea nimic din ce as fi vrut cu adevarat sa se intample. Nu se potrivea. Si totusi, poate tot ce ar fi trebuit sa spun, chiar si fara cap, sau cu imaginea de azi care, reflectata in oglinda lui, este doar golul a altadata, ar fi fost: "Dansam?" Dar muzica nu ar fi pornit niciodata.
L'homme sans tête, premiul la Cannes 2003, aici.
No comments:
Post a Comment