Intr-o zi, la distanta de oceane si munti, te trezesti smuls de pe raftul pe care tronai si etichetat intr-un sertaras ca un borcan de medicamente cu gust de ulei de peste. Si dintr-un tablou care domina sufrageria devii un obiect prafuit, mic si indiferent, ascuns, nici macar aruncat la gunoi ci la carpele vechi de care nu scapam niciodata. Intr-o alta zi, oglinda deformata in care te-ai vazut diform, mic si urat, clipeste si rastalmaceste renegarea ta completa pana la dezmembrare prin praful zilelor si figurile altor oglindiri. Si te minte frumos cu sunet de flaut ca le-ar fi spus ca totusi tu existi. Si realitatea se coloreaza dupa bunul plac al sticlei insensibile. Si atunci, uneori, asculti toate variantele lui Insensatez in timp ce iti cauti propriul Angkor Wat.
No comments:
Post a Comment