wrist watch

"Do not squander time, for that's the stuff life is made of."

Watching with you. Watching time with you. La incheietura mainii, nu mai departe.

In pregatiri pentru Osaka-Tokyo. Nu vreau sa uit.
On my top wish list for Japan: Kyoto Manga Museum, Aoyama-Shibuya-Harajuku ofcourse, Yebisu Garden Place perhaps, Ikebukuro Sunshine Aquarium and Oguri Shun. For now. And soon... just go.

it's all about lovin' tokyo

"ohayou tokyo". asta doar ca sa nu uit ca, uneori, gandurile cele mai indepartate si de fum pot deveni reale. concrete in iremediabilul prezent. brief twist of faith. ohayou tokyo again and again. si in curand mi se va si raspunde la ohayou.
Si pentru ca de-acum va incepe o nesperata calatorie de cunoastere si pregatire voi lua pe rand diverse lucruri incercand sa inteleg cate ceva. all about japan.
Drept care m-am bucurat sa regasesc un amestec al culturilor care imi sunt repere, o combinatie de mariage frères cu oguri shun in ceainaria Triangle d'Or de pe langa 1 mai. Locsor ascuns si placut, aproape reconfortant, mai ales dupa ce am naufragiat din "Furtuna" Teatrului Mic.

findingsarang

Like a flying pig in a China Town keep struggling to spread your wings.

Credit crunch

provided by The Economist here. Pentru ca atunci cand tragi linie pe 2008 sa nu uiti ca lucrurile au mai multe perspective.

Crazy---inspiration

Best piece of dance I've ever seen.

Court-métrage Chanel by Karl Lagerfeld

Trailer-ul:


si mai mult pe site-ul Chanel.

Don't try this at home...

But if you insist, you can try this... or have some inspiration here.
Sau poate vizitati magazinul cadourilor haioase prin spate la Obor.
Rezultatul cautarilor il voi vedea maine.

Bryant Park

Take a stroll under the skyscrapers through New York City's busiest, most beautiful park with Matthew Broderick as your guide. As you navigate around the throngs of lunch goers, dealmakers, music lovers and newly smitten couples, Matthew serves up fascinating facts about the park and trenchant observations about its denizens, past and present.

Soundwalk in Shanghai

Obamanifest

Obama graphisme. Merita vazute rezultatele Manifest Hope, un concurs organizat de MoveOn, ce a ales cinci opere de arta"pro Obama" care sa-i sustina campania de-a lungul tarii. Mai mult de 1000 de lucrari au fost jurizate.


Here is: Progress - Hope - Shepard Fairey

Sau: United / Change -Shawn Hazen

Si mai sunt tricourile:

say change

Link to the original photo series: a collection of portraits of the now president. Info on the photo: "US Democratic presidential candidate Illinois Senator Barack Obama shares a fist bump with Ethan Gibbs, the five year-old son of campaign communication director Robert Gibbs, upon disembarking from his campaign plane at Dulles airport in Chantilly, Virgina, on October 22, 2008. (EMMANUEL DUNAND/AFP/Getty Images)"
Via Boing Boing.

I believe I can fly

Mai multa lume imi spunea ca eram mai prezenta in comunicare cand eram departe. Poate pentru ca-mi era atat de necesar, poate pentru ca mersul timpului era cu totul altfel, poate pentru ca aveam mai mult timp sa respir si sa vorbesc altfel decat in cadrul unei zile standard from every day working life, poate ca... some more reasons.

De cand m-am intors parca sunt cam asa, ca spotul cu light ability to fly. Sau, anyway, ceva de genul daca ar fi sa ma uit la toata situatia ca la o gluma. Dar pana la urma, harsh, o elice de avion apare tot timpul in zbor, nu ar fi nici prima, nici ultima. Am adus ceva energie prin valize, uneori pare sa nu fie suficienta pentru a tine loc de combustibil, alteori cu un strop de ceva, sau de alti "zburatori" mai faci un refill si te lansezi din nou pe pista de decolare.

Intre timp zilele astea, am fost la o intalnire de bookblogeri de unde am luat Particulele elementare de la un stapan necunoscut dar caruia ii multumesc, am terminat de corectat cartea lui tata care a plecat spre tipografie si acum trebuie sa gasim editura, mi-a placut povestea Rombat si premiul pe care l-a primit, mi-a mai placut sediul Academiei chiar daca decorat cu candelabre de alcool agatate atat de sus, tocmai ca sa nu ajunga nimeni la ele si toata lumea sa se planga in continuu de lipsa bauturii si l-am vazut pe Alex, in sfarsit, live performing.

...From away

now that I'm back, uneori ma simt mai straina ca un strain departe... Poate pentru ca, o data ce ce prinzi gustul de departe si mirosurile din interior, cumva iti lasi cate o particica in fiecare loc si nimic nu mai e la fel si acasa nu mai e de fapt chiar acasa. Poate pentru ca fiecare moment e trait atat de intens, o data ce ti-ai reinventat reperele si reflexele, incat se zidesc imaginile in memoria afectiva ca si madeleinele "trempées"... Cum ar putea fi altfel? De la scortisoara new yorkeza in haine de Craciun, la cinele tarzii, fara scaune, incropite cu Diana in bucataria din Montmartre la carrot cake-ul singuratic din periferia Londrei si povestea ar trebui sa tot continue.

Cumva ar trebui sa gasesc o noua umbrela de al carei maner sa ma agat in povestea jurnalului acesta. Cumva pentru ca a venit toamna, m-am mutat de-a dreptul, pe timp de zi, pe strada Toamnei. Si cumva o iau de la capat sau poate doar continui povestea.

Street Tattoo

In Metafizica tuburilor micul Dumnezeu este la inceput o leguma. Pana se obisnuieste cu lumea functioneaza pe sistemul tubului flegmatic, toate intra si ies, toate trec si nu lasa urme.
Uneori, in momentele de vegetatie posttaifun, privesc de departe alternativa tuburilor.
Sa fie gresit sa-ti doresti uneori atrofierea emotiilor? La ce bun o palma prin care ies toxinele rautatii si care nu lasa dupa, ca orice furtuna, decat regretul gestului care a ridicat bratul si l-a trantit pe pielea nepregatita pentru asa ceva? Tot un fel de tub a fost si atunci, un act mecanic al muschiului bratului care nu a mai facut echipa cu nici o alta ramasita de minte si a ramas setat pe fast forward. Actiuni robotice ce trebuie sa isi traga totusi originile din ceva amestec ratiune si simtire, poate dupa modelul caligrafiei asiatice care deseneaza un simbol unic pentru minte si suflet.
Si iarasi iau lupa intorcandu-ma la comunicare si la ce inseamna ea printre oameni dincolo de teoriile scolilor din lume care nu spun, de fapt, nimic din ceea ce caut eu. Ar fi prea simplu poate.
And the night goes on thinking about the Law of Attraction in the Thought World. And you can hear some piano in the background, probably "I put a spell on you", just Nina Simone.

L'invisible exposé

Martin Margiela, o poveste pe care am aflat-o la Paris. Un creator de moda care, pe o scena a mediatizarii extreme, a vrut sa aiba imaginea lui: nici o poza, nici o aparitie si interviuri doar prin fax sub numele Maison Martin Margiela. O forma de anonimat perfect intretinuta de 20 de ani amplificata si prin alegerea etichetelor pe care nu scrie nimic dar care au devenit usor de recunoscut prin cele patru cusaturi albe vizibile la exterior.

In spate, aparent si posibil, se afla o minte malefica cu formare de marketing, care intre timp s-a mutat la alta casa de moda celebra din Antwerp, dar care a nascocit toata povestea cu omul invizibil al modei urmarit prin cele patru puncte albe care provoaca isterie pe strada si angajatii vesnic imbracati in alb.

Expozitie aniversara Martin Margiela, in Antwerp la Muzeul Modei din 11 septembrie.

Si in Bucuresti este urmarit in Raionul 4.