narrative disorder

Titlul - nume de cod - provine de pe blogul cu acelasi nume al unei Danielle, living expat in Japonia si care presteaza unele aspiratii de scenarist. Rasfoind paginile ei am descoperit canale pe Twitter de genul #writechat si altele similare unde se arunca si se dueleaza idei si cuvinte. Prin astfel de interactiuni se ajunge la structuri narative construite in grup, in timp real, unele riscand sa se transforme in povesti, altele ramanand la stadiul de incercari, mii de incercari. Ramane pasionant efortul celor care vor sa scrie si reinventarea datorata contextului online.  

In Japonia se poate vorbi despre primul gen literar al epocii telefoniei mobile via text messaging si anume: mobile phone novels (sau keitai shousetsu in japanese). 

Povestile se scriu prin sms, pe site-uri speciale create de companiile respective, cum ar fi textnovel.com. Aici se posteaza structuri sau introduceri de scenarii, userii interactioneaza, sanctioneaza sau incurajeaza, isi dau cu parerea despre traiectoria personajului, influenteaza destinul povestii. O propunere citita si comentata este apoi observata de editurile reprofilate si are sansa sa ajunga manga, anime, roman sau chiar film, asa cum s-a intamplat in mod spectaculos cu povestea Koizora - evoluand ulterior in studii de caz asupra empatiei cu creatia anonima. 

Ilustratia provine de aici. 

vitamina C si cola de castraveti

Da, da, uitandu-ma la fotografia de mai sus cu cele mai colorate pepsi-uri din lume, imediat imi vin in minte cele mai pestrite automate de racoritoare si sucurile cu doza de vitamina C si zecile de feluri de green tea drinks de pe toate strazile lor. Deloc surprinzator, ceaiul verde e peste tot si in multe forme, inclusiv in patiserie si inghetata. Am adus si la noi in agentie the real thing green tea si nimeni nu s-a inghesuit, nu stiu ce pierd. E adevarat ca are cu totul alt gust, dar este ceea ce trebuie. Am avut si eu aceeasi reactie la inceput, acum am devenit dependenta si imi numar cu griji cate pungi mi-au mai ramas, impreuna cu ceaiul de ghimbir tot de acolo si sosurile de susan pe terminate. Trebuie cumva construit un pod de ceai verde peste lume.
Si apropo de weird japanese drinks spun ei aici si de alte pepsi-arome scoase la ei: Cucumber, Blue Hawaii si Yoghurt (well...) si de cele mai noi: Shiso-pepsi (plum leaf) si green-tea cola. Si pentru ca e vorba de shiso, pe podul de ceai verde trebuie sa mai fac posibil un transport de Umeshu, lichiorul pe baza de prune pentru care as vrea sa fac din nou 9000 de kilometri intr-o zi. (Nu doar pentru Oguri Shun...)

bring me back the nihon-jin flavor

Cel mai probabil - unlike other places in the world, in metrourile din Tokyo apare Brad Pitt pe toti peretii vorbind la telefon. Campanie pentru Soft Bank, companie de telefonie mobila. Sau Beyonce pentru o apa minerala. Just like that. Si chiar nu ne asteptam la asta. Mass-product image campaigns de asemenea calibru. Si pe acelasi principiu, de campanii pe care nu le regasesti altundeva decat in Japonia, unde orice e posibil din punct de vedere marketing iar consumatorul obisnuit cu aproape orice, McDonald's tocmai si-a deschis un magazin complet nebranduit in Shibuya, Tokyo, urmare a unei campanii virale de teasing de cateva luni pentru a introduce Quarter Pounder. More details: McDonalds Japan's dip into no-brand marketing comes as quite a shock. Eu nu prea am vazut multe magazine de tip fast-food in Tokyo, si nici prea pline - exista un autohton Mos Burger, remember Rox? - in mod evident, nu vor ceda unui astfel de tip de alimentatie. Dar campania a starnit ceva interes, din cate am citit pe un blog plin de lucruri interesante: Trends in Japan.