interesting slow motion images
Sunday, August 30, 2009
Saturday, August 29, 2009
baka

Monday, August 24, 2009
Snow queen & asparagus
I-as fi pus numele de Rei unei picaturi de mare si probabil nici unul nisipului. Rain drops as only the young shoots of asparagus are eaten. Dupa prima muscatura, timpul s-a scurs, e tarziu. Intamplarea a facut ca tu sa petreci prea multe zile admirand planta verde pe toate partile. Intr-o dimineata te-ai impiedicat de ea pe o carare si ai vrut sa o ai si tu in fereastra langa o coarda sparta de chitara si flori de gheata iarna. I-au crescut ghimpi, ai lasat-o pentru a nu-i vexa singuratatea. I-ai pus o palarie lasand-o sa creada ca poate fi invizibila. Nu te-ai putut decide niciodata sa o despici si ai continuat sa astepti momentul potrivit. Intre timp, miile de Rei tanjeau pe tulpina bronzandu-se la umbra inselatoare a sticlei. Si apoi, s-au conturat si deformat alte sute de mii de Rei, fara ca timpul sa aleaga pentru tine desi ai numarat fiecare secunda. Nu ti-a spus nimeni niciodata cum sa acordezi un pian ale carui clape s-au ros iremediabil asteptand solistul celui mai faimos ateneu din lume.
Monday, August 17, 2009
stay chill and play robot
Fotografia de mai sus ma face sa exclam : "Gosh, we look so much alike tonight, don't you think?!" si asta nu pentru ca am un val de simpatie subita descoperind-o via twitter, via view from japan. Ci pur si simplu. Simt asa prin aer, prin stratofera, ca cineva ma trage de lesa, nu m-as uita in sus sa vad ce freza are stapanul ca mi-e prea lene, dar in mod sigur observ prea clar ca m-a incorsetat intr-un tricou de marinar denaturat rosu (ce idee!) si mi-a mai tras si o pereche de ochelari peste nas de scafandru sa mi se para ca rezist chiar si atunci cand pierd tehnica de scuba diving la nu stiu cate leghe sub yahturi. Hey little dog, i see you, we're friends now, we're cool.
Sunday, August 16, 2009
silent tsunami & roentgen stories
In dimineata asta ai hotarat ca toata plaja e doar a ta si ai inventat o limba pe care o vorbesti doar tu. Sunetele aduc a izbituri de valuri infuriate la mal, iar gramatica si aritmetica frazelor se bazeaza pe sincopele secundelor intre un val care isi ia avant si un altul care se prabuseste la picioarele tale aducandu-ti drept ofranda o alga. Intr-o silaba ai cuprins imagini, culori si povesti intregi si pentru prima oara nu mai trebuie sa distrugi sutele de secunde pretioase aflate in proprietatea ta Doar dupa ce au trecut - pentru a te explica. Limba ta e acum gri pentru ca e furtuna dar poate fi albastra ca in Okinawa si infinita pentru ca acolo exista oameni care se hranesc doar cu marea si traiesc sute de ani. Cu coada ochiului vei vedea cum se apropie o turma de troli galagiosi si curiosi si vei afla ca e momentul in care ei vor sa-ti desprinda masca si sa iti fure mecanismul secret pentru a te transforma intr-unul de-al lor, utopic nesingur si perfect uniform. Vei crede ca un tsunami va fi suficient pentru a le tine un discurs catastrofal si a-i matura cu un urlet. Dar uneori valurile strang tot fundul marii in interior, deseneaza dimensiuni uluitoare, isi construiesc scenarii de distrugere si dominare a plajei si totusi la final renunta, cu gemete insesizabile. Devin roentgen stories sau pleaca in largul oceanului pentru un concert care poate fi auzit si inteles numai de valuri ca ele.
Labels:
Insensatez,
Japan kiss,
La vida es sueno,
talking to myself
Saturday, August 15, 2009
the 86.400 seconds of one day
He never answers to his coach obsessive question: "What is your deepest fear?" And then, after struggle, he knows : "Our deepest fear is not that we are inadequate, our deepest fear is that we are powerful beyond measure. It is our light, not our darkness, that most frightens us. Your playing small does not serve the world. There is nothing enlightened about shrinking so that other people won't feel insecure around you. We were all meant to shine. And as we let our own light shine, we unconsciously give other people permission to do the same. As we are liberated from our own fear, our presence automatically liberates others." (Coach Carter' story)
Later edit, OST glimpse, pentru atmosfera - the cheerleading very cool stuff: All night long.
Later edit, OST glimpse, pentru atmosfera - the cheerleading very cool stuff: All night long.
Wednesday, August 12, 2009
Banker to the Poor
Inspiring story: Muhammad Yunus, first banker to the poor, the vision for a poverty free world: "Poverty in the world is an artificial creation. It does not belong to the human civilisation". Premiul Nobel pentru pace.
Thursday, August 6, 2009
Monday, August 3, 2009
pearl symphony with grey mechanic eyes

Dionysos a cantat une symphonie pour horloge cassée pe randurile cartii lui Mathias Malzieu si foarfeca s-a oprit din tricotat armurile de plumb.
Monday, July 20, 2009
Hello Troll
Hishiryo means something like: beyond thought; thinking without thought (buddhism glossary). Am fost pe aceeasi lungime de unda in 3 secunde cu Nik Bärtsch, the swiss guy in the black robe, percepandu-l cu un ochi nipon. Si apoi am aflat de Hishiryo.
In padurea de jazz a plouat atat de tare incat a spalat fata pamantului imbulzind suvoaie de corturi intr-un fluviu spontan de note agitate. Undeva pe scena, 3 troli stateau si se uitau uluiti la dansul unor rataciti lunatici in ritm de fulgere fanatice. Intai s-au speriat si nu au inteles furtuna capetelor haotice, apoi intr-un crescendo geometric, au perceput zambetul multimii. Si atunci s-au asezat, fara microfoane, pe un pian impietrit si l-au trezit la viata in ritm de "trooze" norvegian. It rocked.
Zen Funk Jazz


La Garana, ploaia s-a revarsat prin galeti fara fund in cheie de blue note. Desi au oprit microfoanele iar curentul a disparut de mai multe ori nimicind orice setari si reducand totul la spontaneitate autentica, sunetul pianului s-a auzit obsedant pe tot drumul spre Rascruce si tarziu spre dimineata din veranda deasupra lumii. Superb hot zen funk. Nik Bärtsch's RONIN
the swiss guy in black robe.
the swiss guy in black robe.
Monday, July 13, 2009
Pe balansoar "Politist" si mai cum?
Credeam ca-i zice "Politist, adjectiv" dar babele Marx sunt de alta parere.
Sunday, July 12, 2009
silk strings attached
O gargarita a pus stapanire pe bratul stang si apoi pe cel drept. Apoi a cusut o husa de matase cu sfori de marioneta si a legat cele doua maini cat mai strans. Dar a plecat fara sa mai faca nod si intreaga tesatura a inceput sa se destrame ochi cu ochi. Apoi am stat in ploaie timp de doua zile si am ars fara sa vreau si cu tigara. Panza de gargarita a intrat in stare de deteriorare fatala iar super glue nu mai exista pe stoc. Actorul din umbra care tragea de sfori urechile marionetei e imprumutat. Gargarita te priveste de departe: vei ramane ca spectator in public - pe randul 7 - sau urci pe scena, sub reflectoare, si redesenezi increngatura complicata de sfori de matase. Somewhere in the big city, as the rain goes by, ai un caiet sablon care isi asteapta povestile. You start to draw a manga face, thanks to a dragonfly's whisper. Mainile sunt prea libere acum, ar putea cuprinde un acvariu intre ele.
Thursday, July 9, 2009
The Isle of the Dragonfly
Intr-o dimineata, libelula a hotarat ca e timpul sa se aventureze spre marele oras. Ii crescuse si cel de-al saselea piciorus si, din acel moment, nu a mai putut nici sa mearga, nici sa se intoarca in mlastina fermecata, voia doar sa zboare. Libelulele nu traiesc mult asa ca a socotit ea - pe antene - ca in 3 luni ar trebui sa cunoasca si sa traiasca viata.
Cu valizele fluturand pe o pereche de aripi stravezii, a plecat spre oras cu batai de inima prea multe pe secunda si desenand un jurnal minutios. Libelula avea ochii mari si inima ca un arici. Auzise prea multe povesti cu dragoni si se temea ca oamenii o sa o respinga. "You are lonely among people too" .
Apoi a intrat pe portile orasului, s-a pudrat in oglinzile masinilor blocate la periferie, a mangaiat cateva vitrine cu palarii si s-a catarat delicat pe turnul cel mai inalt din oras. Aici s-a oprit cu rasuflarea taiata sa-si admire regatul nou dobandit care i se destainuia, pe masura ce il privea, cu o forfota de nedescris.
In zilele urmatoare, libelula a cercetat fiecare geam al cladirii, uitandu-se la oamenii care veneau dimineata si plecau seara derulandu-se ritmic. Acum ca avea o casa - un palat chiar din sticla - isi dorea sa cucereasca mai departe ordinea lucrurilor. Dar oamenii nu o bagau in seama, nu se uitau niciodata in sus, nici cand era soare, nici cand ploua, iar daca simteau vreun bazait dadeau anost din maini. In fiecare dimineata apareau dintr-un tub de sub pamant, se imbulzeau in cladirea de sticla raspandindu-se pe etaje, se asezau intr-un cub de lemn si priveau doar in fata lor. Seara se impachetau si se intorceau la tubul mergator ignorand libelula care isi dorea un prieten. Voia probabil sa spuna cuiva: "I am very fond of sunsets. Come, let us go look at a sunset..."
Dar oamenii se grabeau prea mult. "Every year is getting shorter, never seem to find the time".
Si intr-o zi libelula nu a mai avut rabdare. Si-a luat aripile in dinti si s-a oprit fix pe o pereche de maini care gesticulau prin aer. Si-a concentrat genele si a transmis seva de speranta care ii pulsa in celule. Era misiunea ei. Si apoi, fericita, a zburat spre turnul de sticla sa mai admire o data orasul de la inaltime. Caci cele trei luni se scursesera deja in cautarea dovezii de viata. Just like you know, the essential "is invisible to the eyes".
Si pozele libelula le astept de aici.
Subscribe to:
Posts (Atom)
