L'homme sans tête

Acest scurt-metraj, unul din cele mai frumoase pe care le-am vazut probabil, mi-a fost trimis de acea persoana cu care as fi vrut, macar o data, sa imbrac o rochie de bal si sa dansez ca in primele scene superbe ale filmului. Exact ca si personajul, care incearca cu disperare sa isi gaseasca un cap potrivit, tot ce i-am spus vazandu-l, nu se potrivea deloc cu ce era in interior. Gura nu se misca, spranceana nu se putea ridica, ochii erau imobili. Nu iesea nimic din ce as fi vrut cu adevarat sa se intample. Nu se potrivea. Si totusi, poate tot ce ar fi trebuit sa spun, chiar si fara cap, sau cu imaginea de azi care, reflectata in oglinda lui, este doar golul a altadata, ar fi fost: "Dansam?" Dar muzica nu ar fi pornit niciodata.

L'homme sans tête, premiul la Cannes 2003, aici.

Mars

The world is a stage. De undeva de foarte departe, din locul in care acum m-am intors, privesc printr-un ochean de rover in afara lumii, spre Marte.

anybody wants a cat?

Mr. Bubu m-a asteptat la aeroport.. Dar acasa! ce urma sa gasesc acasa. Sushi, the cat, cea care a stat intr-un copac trei zile fara sa beneficieze de ajutorul pompierului roman care nu face asa ceva desi in filme intotdeauna asa se procedeaza... are trei little wonders 'dalmatieni' curiosi si alpinisti. Iar acum suntem in cautare de stapani, oriunde s-ar ascunde ei...

Sabina is back

Inca in the brouillard.. Un mix de sentimente de la zecile de kilograme in plus in bagaje, ploaia din Paris as I said good bye pe acelasi aeroport pe care am venit si pe care nu l-am mai folosit din acea zi de late september in care am aterizat cu doar doua valize gigant expecting the unknown... S-a facut o bucla in univers.

Ploaie in Paris

O ultima plimbare pe motocicleta colegului meu cu o casca imprumutata din agentie, in graba, cu viziera prafuita, zgariata si murdara prin care incercam sa vad frumusetea din jur, cheile Senei si orasul sub ploaie. Fiecare strop  cantarea o tona din cauza vitezei iar tu il simteai unul cate unul, ca pentru a-ti spune: be here, constientizeaza momentul si pastreaza-l. 

Imaginile erau deformate de vant in drum spre unul din cele mai frumoase cartiere, langa métro Jasmine, intr-o rezidenta ca in filme cu un hol de palat si un lift care iti deschide usa singur, intr-un apartament aproape la fel de spatios si de frumos ca Pont des Arts unde ar fi trebuit sa facem picnicul de despartire daca nu ploua. Iar oamenii dinauntru, echipa de stagiaires, cu cele mai diferite povesti de viata si veniti din cele mai diferite locuri din Franta si din lume, ne asteptau ca sa se inregistreze si mai profund in amintirile mele. 

Iar orasul asta pe care l-am visat, apoi detestat, in care m-am simtit uneori izolata si rastalmacita, pe care nu l-am inteles mult timp, mi-a devenit, la final, atat de uman si apropiat.   

Corporate sabbatical, hmm

Cum ar fi, chiar si turul lumii se corporatizeaza. Si anul sabatic sau asa-zisul the gap year devine un "must". "Are you feeling burned out at your current job? Decide if a sabbatical is right for you". Aici, proper advice.  

Cand totul se intampla planificat, calculat, studiat, arhipretios si de bifat pe lista de career do parca devine plictisitor. In plus, cred ca experienta e cu totul alta atunci cand esti student decat atunci cand o faci mai tarziu, intr-un cadru bine stabilit, cand stii de unde pleci si unde stii ca te intorci. Dar, the question is, oare te mai intorci la fel? 

My soon final to be days in Paris are not easy. Nu am mai fost acasa de aproape un an. Se poate spune ca am combinat experientele, am fost si student, am fost si in my gap year. Intrebarea ramane aceeasi. 

Tube

"De tout façon tout disparaît. Il n'y a que les souvenirs qui restent" replica prinsa pe finalul unui film sud-coreean - The Tube - cred. Make sure you make souvenirs every day. 

Sau macar sa credem in baloanele de sapun. Nu ca ar fi vreo legatura anume dar mi-a placut cum e realizat. 

French barbecue

Cu frigarui, carnati merguez si tiramisu (the perfect one) ca piese principale,

Iar pe langa asta: 

Mozzarella in mainile italianului, master of cuisine

Si prosciutto

Cu pepene galben

Si minunata salata de paste 

Si, da, mai ales: capirinha Claudiei, the girl from Ipanema Just her national drink

punct sau virgula

In loc de punct trebuie sa pun virgula astazi pentru ca micutul mac a luat-o razna pur si simplu, poate din cauza solutiei de spalat geamuri cu care i-am fericit tastatura, 

Sau poate - sau doar caut eu simboluri acolo nu sunt - e un fel de a-mi spune ca si pentru mine nu e un punct, ci doar o virgula, Virgula sa fie atunci, 

Citeam zilele trecute despre faptul ca nu trebuie sa regreti o decizie luata in trecut pentru ca - probabil - era cea mai buna la momentul respectiv si in contextul sau de atunci,

Decupata si racordata la senzatiile unei dimineti nu iti va mai parea la fel daca a fost luata intr-o seara cu luna plina,  sa zicem, Dar uneori mai e mult pana dimineata,,,

Vineri seara am avut, poate,  cel mai strans moment de prietenie cu Parisul, 

La capatul liniei 13, metroul meu, apoi printre stradute cu case linistite pe motocicleta colegului François pentru a ajunge la un urias barbecue intr-o gradina frumoasa, acolo unde ne-am simtit foarte acasa, noi, toti strangers in Paris, colegii mei si prietenii lor si povestile lor;

I'll always have Paris, one way or another

Perfect breakfast

Breakfast. Trebuie sa fie momentul meu favorit. In Londra a inceput de fapt pe la 3 dimineata pe bacul care ne transporta intre doua lumi. Un fel de mall plutitor cu vreo trei etaje, pline de magazine - duty free - si cafenele&restos. Am regasit Costa: cafeaua mocha si blueberry muffin-ul. I'm a coffee girl la orice ora din cele 24.  Which reminds me: "I'm so cheap, you can buy me with a coffee..." 

Later in that morning, the second breakfast of the day. Perfect. Because of the carrot cake. Unul din obiectivele mele in calatorie. Sunt foarte anglo saxona in ale desertului desi traiesc in tara patiseriei. Cum poate fi ceva atat de bun? Mesmerizing... 

Chez moi, varianta French - petit déjeuner - in ultima luna inseamna: Sissi, "bonjour" la toate cafenele din colt cu dansul scaunelor de dimineata, Delmontel cu pain au chocolat aux amandes, parcul unde nu avem voie sa hranim porumbeii si case cu multe flori la ferestre uriase. Totul vazut prin gust de café crème. Si uneori se amesteca toate pentru ca am intarziat mult prea mult si trebuia sa ajung la metrou cu jumatate de ora inainte iar Sissi insista sa manance toata iarba din cartier.

But my perfect breakfast moments raman cu mine. Senzatie dupa senzatie intr-un colt de contemplare a simplului fapt ca e dimineata in fiecare zi. Maine as vrea sa ma trezesc la Amsterdam cu speculoos. Viata prin gust de scortisoara e mai frumoasa. 

Time is walking away

with every step and second. 

Dau un regat...

All Star Patchies HI Beige
Ii caut peste tot, i-am ratat de doua ori. Prima data nu aveam bani, a doua oara erau prea mari. Iar acum, bineinteles, nu mai sunt nicaieri. Sunt o ghinionista. La "poisse" woman - in limbaj parlé. :(
Un ultim tur de forta in Les Halles si in Printemps si Lafayette. I must.

Storytelling...suite (I)

Storytelling-ul imi va ocupa mintea o buna bucata de timp. Implicand aspecte destul de diferite dans mon esprit.
Astazi o sa iau un unghi sa-l intorc pe cateva parti dupa ce am vazut un documentar despre Gutenberg si ce-a urmat pana la ceea ce numesc ei azi "social media". 
Blogger-ul, de exemplu. A aparut prin 1999 . Prin urmare ceea ce ar fi "social networking" si-a cam marcat debutul.  Apoi restul. Diversitatea. Photoblog, video blog, sketchblog, podcasting, micro-blogging. Social media. Consumatorii de media devin producatori de media. Conceptele de "masa" sufera transformari. De la "mass appeal" cauti "relevanta catre individ". Incepi sa te gandesti ca dintr-un birou s-ar putea sa nu ai nici o idee adevarata si ca poate ar trebui sa iesi sa cam traiesti viata. Sa cunosti omul de langa tine. Sa stii ce poveste sa-i spui. Sa-i vorbesti pe limba lui pentru ca stii sa o vorbesti si pe a ta. Si nu ai imprumutat-o de la spuma breslei. Pentru ca stii ce vorbesti. Pentru ca stii sa vorbesti. Si prin repere, analogii, simboluri ii spui de fapt ce vrei sa spui. Si pentru ca fiecare are o poveste. The small can now challenge the big.
aici, A Storied Career, despre storytelling si social media. si aici despre blogging & stories si further more despre "all sorts of traditional and postmodern uses of storytelling".

kind of...ppt

Cum s-au gandit ei sa te faca sa citesti la birou si sa traspuna Oscar Wilde in grafice si power point-uri :). Read at work aici via Tudor.
Mie nu-mi iese desi am incercat sa ma concentrez, dar parca, automat, cum vad un slide de power point sau o schema din asta, imediat imi apar cuvinte "cheie" din prezentari si strategii care zboara asa pe ecran si fac bzz bzz si imi dau seama ca poate n-ar fi rau sa ma duc intr-un parc sa citesc. Mai ales ca deocamdata pot sa stau linistita pe iarba cu toata lumea de aici la picnic in fiecare pauza de pranz. Nici nu mai stiu cum e acasa. Putem sau nu sa stam pe iarba? Nu de alta, dar poate o sa-mi ramana chestia cu pause déjeuner si cu colegii la costum care isi fac siesta sub umbra unui copac.

Book, books, livre, livres

Imi place bookblog. Imi place cand oamenii se preocupa de carti cu delicatete. Incerc sa mi-i imaginez pe cei care scriu aici ca pe niste personaje cu barba desemnate sa citeasca toate cartile din lume si care apar din cand in cand de prin rafturile bibliotecii cu ochelarii strambi si transfigurati de un cuvant nou. Da, stiu, nu merge imaginea asta. Rewind. :)
Asa ca o sa ma gandesc la un fel de usa pe care o deschid acesti "critici prietenosi" iar eu o sa intru cu o cafea.

Printre altele, un articol aici despre campaniile pro-lectura in Romania. Si apoi voiam sa ajung la book crossing. Un fel de biblioteca planetara sau carti in libertate - concept inventat de un american pe nume Ron Hornbaker in 2001, a kind of social network cu un scop aparte: "the act of releasing books “into the wild” and then following their journeys and the lives they touch." Pe banci, in tren sau in cabinele de telefon poti gasi o carte lasata special pentru tine. O citesti si apoi o lasi mai departe, somewhere else, pentru a fi descoperita si de altcineva. In felul acesta, cat timp o tin paginile, va duce povestea mainilor tale mai departe catre alte si alte maini.
"Brother, can you spare a book?"