G8 report

Saptamana trecuta s-a publicat raportul G8 printr-o mare conferinta la Paris cu Bono si Bob Geldof (organizata - am aflat pe urma, descoperind comunicatele de presa cu embargo pe ele in sala imprimantelor - de colegii mei). Fiecare tara din cele 8 e analizata din perspectiva angajamentului luat versus implicare si rezultate. Concluziile sunt mai mult esecuri decat lucruri pozitive de adaugat sub sloganul "Make poverty history". Iar eu am ratat probabil o mare sansa de ma prezenta lui Bono ca viitorul producator al concertelor Live 8... (another no1 on my birthday wishlist). Dar continui sa fiu fanul lor pentru ceea ce fac. Raportul complet e aici. And you can join ONE here. 

To be or not to be a "K.Y."

Saptamana asta am avut un seminar cu Motomi, venita de la una din cele mai mari agentii de PR din Japonia.  Fascinatia mea catre lumea asiatica probabil ca incepe sa se concretizeze intr-un fel sau altul. Motomi ne-a dat cateva insight-uri despre diferentele culturale si problemele de adaptare, o lume aparte in care poti sa esuezi rapid ca occidental daca nu respecti un set de reguli esentiale. 

O cultura bazata pe: intuitie, umilitate (insemnand propriu-zis sa te scuzi tot timpul, chiar si daca, de exemplu, afara ploua) si punctualitate. Iar cand vorbim de intuitie, things get deeper and deeper. Cel mai folosit cuvant in Japonia in ultimul timp, efect al internetului si al youth culture, "the buzzword of 2007", este K.Y. Este esential sa nu fi catalogat drept un K.Y. - prescurtat de la "Kuuki Yomenai" - si care se traduce, citez, "not to be able to read the air". Mai precis, in cultura japoneza trebuie sa simti atmosfera, sa intuiesti ce trebuie sa faci fara sa intrebi sau sa ti se spuna explicit. Trebuie sa te ghidezi dupa context, intuitie, interpretarea semnelor. Astfel, de exemplu, clientul tau nu trebuie sa-ti ceara un pahar de apa. Ci tu, trebuie sa ghicesti daca ii este sete si sa ii aduci ceva de baut. Un pic diferit, nu?, fata de cultura occidentala unde se pune atat de mare pret pe a vorbi, a comunica, a te exprima cu orice pret, oriunde si oricand. Un articol interesant further more aici. 

Diseara in libraria lui Plericix

Welcome to Plericix

Plericix e o uzina. Un oras. Intri si iesi cu un badge, mananci cu un badge, imprumuti carti si DVD-uri cu un badge, iesi sa fumezi si esti contorizat pe badge. 

Plericix se afla pe unul din cele mai faimoase bulevarde din lume iar dimineata, cel mai frumos lucru  e  sa iesi din metrou, dupa ce ai fost inghesuit pana ce ai capatat dimensiunile de 2 cm fix, si sa vezi nebunia orasului intinsa la picioarele tale. 

Bulevardul e imens si plin de turisti si lume la orice moment din zi sau noapte. 

Plericix are un restaurant frumos afara chiar pe bulevard si mai are o cantina pentru personal la subsol, etajul minus 4. 

La parter, Plericix mai are un magazin splendid decorat cu genti Marc Jacobs printre alte obiecte chic si inimaginabil de scumpe (dar badge-ul iti ofera discount de 10%! - ha, ce chilipir!), dar si cafenea, patiserie, librarie, farmacie. Mai e ceva ce am uitat si ar fi necesar? Au tot, in orice caz.

Etajul 3 (si jumatate) este al meu. In culorile alb si albastru, familiar din punct de vedere corporate :) Este un patrat imens iar eu ma pierd mai ales pe aripa care da spre bulevard. As fi vrut sa fiu si eu acolo sa am asa priveliste. Sa schimb un pic panorama Cotroceniului pe care o aveam in minte. 

Oficial, I miss Graffiti.  Nu o sa mai gasesc nicaieri luxul de a avea un hol intreg cu canapele la dispozitie pentru cafea (gratis!) si tigari. Ah, acele scrumiere uriase pe care le furam in birou uneori seara tarziu. 

In prima zi, am asteptat mult. Sa se hotarasca ce calculator iau, sa se decida daca si cine a dat mail la IT, mail la badge, mail la HR.  Ma intreb daca erau la curent ca vin in acea zi. Nici o diferenta fata de alte "organizari interne". Am un harb de calculator iar Hulea varianta "noir french" mi-a tinut o teorie despre ce intelege el din telepatie. O sa incerc sa o aplic cu Ibm-ul meu cu papagali incrustati...

Dar mai sunt si oamenii. Cu care ies la masa. Clanul stagiarilor de peste tot din lume: China, Brazilia, America. In fata mea, Italia. Undeva in stanga mea: Ting from Taiwan. Iar undeva mai departe este Cui Cui din China. China este de altfel prezenta peste tot: anul China, agentie in China, business in China,next target China... Si desigur J.O. din China. Si mai e si Tibetul in toata povestea. 

Ok, now, where is my badge?