In Metafizica tuburilor micul Dumnezeu este la inceput o leguma. Pana se obisnuieste cu lumea functioneaza pe sistemul tubului flegmatic, toate intra si ies, toate trec si nu lasa urme.
Uneori, in momentele de vegetatie posttaifun, privesc de departe alternativa tuburilor.
Sa fie gresit sa-ti doresti uneori atrofierea emotiilor? La ce bun o palma prin care ies toxinele rautatii si care nu lasa dupa, ca orice furtuna, decat regretul gestului care a ridicat bratul si l-a trantit pe pielea nepregatita pentru asa ceva? Tot un fel de tub a fost si atunci, un act mecanic al muschiului bratului care nu a mai facut echipa cu nici o alta ramasita de minte si a ramas setat pe fast forward. Actiuni robotice ce trebuie sa isi traga totusi originile din ceva amestec ratiune si simtire, poate dupa modelul caligrafiei asiatice care deseneaza un simbol unic pentru minte si suflet.
Si iarasi iau lupa intorcandu-ma la comunicare si la ce inseamna ea printre oameni dincolo de teoriile scolilor din lume care nu spun, de fapt, nimic din ceea ce caut eu. Ar fi prea simplu poate.
And the night goes on thinking about the Law of Attraction in the Thought World. And you can hear some piano in the background, probably "I put a spell on you", just Nina Simone.
No comments:
Post a Comment