being hectic does not always help

La final de zi, in drum spre Iron City iti dai seama ca ai lasat usa curtii larg deschisa. Personajele din jur incep sa-si schimbe mastile de peste zi cu texturi fluide care lasa vantul sa treaca, e deja tarziu si un zumzet sec de lacusta acopera orizontul. Cauti prin buzunare Cheia lui Tanizaki si asculti in treacat franturi de povesti dorindu-ti sa schimbi corpul pentru doua ore. Ti-a intrat frica perfid sub haine si stii ca numai prin forta gandurilor vei conduce pe cineva sa intre fara voie in curtea ta. Ai ajuns pe un pod in momentul in care s-a ridicat sa lase un vapor sa treaca si ruptura s-a produs, ai pierdut directia. In orice unghi ai privi sub lupa nu mai gasesti drumul inapoi. Seara s-a deghizat iar tu nu esti la un bal mascat. Desenul e destul de simplu creat de o tigara care numara mecanic fumul care o distruge. Proiectia riscanta a unei usi deschise zambeste ironic deasupra multimii care te-a inghitit cu izbituri de artificii.

Yamanote loop

Car free day yesterday. Two wheels versus subway loop? S-ar putea sa-ti ia trei zile pe bicicleta fata de o ora metrou - diaries from Tokyo aici - but get some sunscreen and start building pedaling muscles. You'll make smile of the day.

street orchestra in si bemol & two and a half steps

Give me a lime, cut some slices, then dance for two minutes a peppermint electro style slow move. Now turn and bow. Stai la semafor si nu mai vezi zebra. Culorile se amesteca prin ochelari, o eclipsa de soare s-a intors brusc spre pamant. Ai ceva de spus lumii intregi? Cu parul ciufulit te indrepti catre prima persoana, gata sa o opresti dar nu-i gasesti privirea. Give yourself a second chance. Don't be such a punk. Scoate-ti ideile muzicale fixe din program in seara asta. Privesti in gol dar cu coada ochilor spre pianul cu coada din vitrina. Auzi cum viorile au inceput sa cante in jurul tau iar claxoanele s-au transformat in fundal de tromboane pe trei patrimi. Cateva priviri ai intors deja pentru ca te-ai oprit in mijlocul strazii. Now, be prepared. Let's make Harrriet Smithson famous one more time pe notele simfoniei fantastice. E momentul tau, umbrele se amesteca in jur si nu mai distingi amploarea estradei dar stii ca ai de dirijat un bulevard intreg de sunete, soapte si priviri ingrate. Trebuie sa subjugi publicul, trebuie sa-l pregatesti sa te asculte, sa-l opresti din monoritmul robotic si sa-i smulgi un icnet, un sfert de emotie. Ai inchis ochii, lasi muzica sa curga pe strazi, peste masini, peste oameni, peste trotuare si canale desfundate, peste cladiri cu usi de fier, ai starnit un uragan si toate acordurile s-au adunat sa-l sustina. Cand ii vei deschide din nou te vor astepta cel mai probabil scaunele goale si o chitara.

white coffee on a black maroccan cup

Pe strazi circula uneori un virus care iti ia un pic mintile. Iesi din hammam si totul are gust de abur de zapada, te invelesti cu brocart si iti ascunzi parul. Te uiti la lume de dupa un pahar cu sirop de scortisoara slightly obsessed cu aceleasi ritmuri si aceeasi voce. Ajungi in liniste in a black white spot si trebuie sa misti pionul spre stanga sau dreapta. Te asezi pe balansoar in intuneric si privesti dunele de nisip de pe fruntea sa, nu ai ce sa spui, nici nu ai cum sa incepi. O idee a prins contur si apoi alta a nimicit-o ca si cum nu ar fi fost decat o hartie de ambalat de care nu te leaga nimic si nu ai de gand sa o pastrezi in vreun colt al camerei de hotel dezordonate. Te arunci in metrou si pleci mai departe cu ganduri purpurii. It's maroccan sand and you are walking on icy silver broken glass.

painkillers to stop the phone

Ore in sir te opresti din mers din cauza fricilor. And then, someday. Ai un mic monstru in mana ta care in acele momente devine un canal mecanic sumbru recitand lucrurile pe care nu vrei sa le auzi.  There is no control out there. La distante kilometrice de cei doi metri patrati de aer pe care ii respiri tu, sirul intamplarilor are propriul curs. Intr-o secunda cu sunet de woosh, dark silver haired biker reapare extenuat. Un fulger a strapuns echilibrul unei zile spargand-o in mii de bucati. S-a creat o bresa in univers si tu ti-ai oprit respiratia pentru un minut luptandu-te sa iesi de sub apa. 

the little thing that makes magic

Garance Doré scrie despre Scott Schuman, that would be The Sartorialist. And of course, it's de l'amour. Scrie despre prima carte a fotografului care a adus pe catwalk moda strazilor din lumea intreaga si pe care a semnat-o sambata intr-un Colette emblematic.

She's French, il est Americain. S-au intalnit probabil prin flash-ul aparatului de fotografiat in stilul oamenilor frumosi si liberi care se plimba pe strada zambind. Au creat povesti din felul in care tanara de pe scaunul opus din metrou isi legase esarfa turcoaz si ochii verzi care priveau peste ochelarii cu rame rosii sprijiniti de degete cu oja lincoln park after dark. Intr-o fractiune de click clack au turnat un lung metraj inceput dimineata cu gust de cafea in fata umeraselor cu haine si au incropit scenariul din franturi de emotii si accesorii cu imaginatie. Au lasat final deschis pentru ca si ceilalti trecatori sa se inspire in timp ce asteapta la semafor propriile reflectoare. 

I have built my personal world and you need a cosmic passport

Wassily Kandinsky, Transverse line, 1923. 

In centrul Pompidou exista un loc secret la etajul 4. Este o terasa deschisa larg publicului, dar secreta pentru ca nu toata lumea intelege miracolul panoramic de perspectiva care schimba timpul si te transpune automat si pe nepregatite in Parisul inceputului de secol XX. Aglomeratia si multiculorile diforme dispar cu desavarsire intr-un ton gri de acoperis cu mansarde de tineri scriitori saraci.  

Apoi a fost Metropotalitan Art Museum in new york unde, la unul din etaje, exista o gaura neagra. Acolo Kandinsky se joaca cu textura si culoarea sunetelor si greutatea miscarilor si a emotiilor. Daca esti inghitit de locul ascuns, minute in sir vei vedea lumea homeric pana iti vei reveni. "Nu putem cauta refugiu doar intr-una din forme.(...)Pentru ca nu ar spune nimic." Kandinsky.

 

"Many types of stories taking place in this world. I'm gonna make a new place, my creation and your symbol. Hey, your gentle form stirs up my heart. Your back is too pretty, just like A wild butterfly". (from akanishi&ueda)

narrative disorder

Titlul - nume de cod - provine de pe blogul cu acelasi nume al unei Danielle, living expat in Japonia si care presteaza unele aspiratii de scenarist. Rasfoind paginile ei am descoperit canale pe Twitter de genul #writechat si altele similare unde se arunca si se dueleaza idei si cuvinte. Prin astfel de interactiuni se ajunge la structuri narative construite in grup, in timp real, unele riscand sa se transforme in povesti, altele ramanand la stadiul de incercari, mii de incercari. Ramane pasionant efortul celor care vor sa scrie si reinventarea datorata contextului online.  

In Japonia se poate vorbi despre primul gen literar al epocii telefoniei mobile via text messaging si anume: mobile phone novels (sau keitai shousetsu in japanese). 

Povestile se scriu prin sms, pe site-uri speciale create de companiile respective, cum ar fi textnovel.com. Aici se posteaza structuri sau introduceri de scenarii, userii interactioneaza, sanctioneaza sau incurajeaza, isi dau cu parerea despre traiectoria personajului, influenteaza destinul povestii. O propunere citita si comentata este apoi observata de editurile reprofilate si are sansa sa ajunga manga, anime, roman sau chiar film, asa cum s-a intamplat in mod spectaculos cu povestea Koizora - evoluand ulterior in studii de caz asupra empatiei cu creatia anonima. 

Ilustratia provine de aici. 

turn back slow motion

SprintCam v3 NAB 2009 showreel from David Coiffier on Vimeo.

interesting slow motion images 

baka

Give me a totoro cupcake and i will treasure it. Si daca vrei mereu mai mult, intoarce un zambet mai mult.  As fi vrut sa invat sa fiu un zmeu de zahar brun zilele astea, mereu in bataia vantului dar mult deasupra valurilor agitate and by its own will seeking for freedom. Ciocolata neagra se va duela cu ciocolata alba iar tu vei privi amuzat fara sa stii de ce ar trebui sa alegi una sau alta.  

Snow queen & asparagus

I-as fi pus numele de Rei unei picaturi de mare si probabil nici unul nisipului.  Rain drops as only the young shoots of asparagus are eaten. Dupa prima muscatura, timpul s-a scurs, e tarziu. Intamplarea a facut ca tu sa petreci prea multe zile admirand planta verde pe toate partile. Intr-o dimineata te-ai impiedicat de ea pe o carare si ai vrut sa o ai si tu in fereastra langa o coarda sparta de chitara si flori de gheata iarna. I-au crescut ghimpi, ai lasat-o pentru a nu-i vexa singuratatea. I-ai pus o palarie lasand-o sa creada ca poate fi invizibila. Nu te-ai putut decide niciodata sa o despici si ai continuat sa astepti momentul potrivit. Intre timp, miile de Rei tanjeau pe tulpina bronzandu-se la umbra inselatoare a sticlei. Si apoi, s-au conturat si deformat alte sute de mii de Rei, fara ca timpul sa aleaga pentru tine desi ai numarat fiecare secunda. Nu ti-a spus nimeni niciodata cum sa acordezi un pian ale carui clape s-au ros iremediabil asteptand solistul celui mai faimos ateneu din lume. 

stay chill and play robot

Fotografia de mai sus ma face sa exclam : "Gosh, we look so much alike tonight, don't you think?!" si asta nu pentru ca am un val de simpatie subita descoperind-o via twitter, via view from japan. Ci pur si simplu. Simt asa prin aer, prin stratofera, ca cineva ma trage de lesa, nu m-as uita in sus sa vad ce freza are stapanul ca mi-e prea lene, dar in mod sigur observ prea clar ca m-a incorsetat intr-un tricou de marinar denaturat rosu (ce idee!) si mi-a mai tras si o pereche de ochelari peste nas de scafandru sa mi se para ca rezist chiar si atunci cand pierd tehnica de scuba diving la nu stiu cate leghe sub yahturi. Hey little dog, i see you, we're friends now, we're cool.

silent tsunami & roentgen stories

In dimineata asta ai hotarat ca toata plaja e doar a ta si ai inventat o limba pe care o vorbesti doar tu. Sunetele aduc a izbituri de valuri infuriate la mal, iar gramatica si aritmetica frazelor se bazeaza pe sincopele secundelor intre un val care isi ia avant si un altul care se prabuseste la picioarele tale aducandu-ti drept ofranda o alga.  Intr-o silaba ai cuprins imagini, culori si povesti intregi si pentru prima oara nu mai trebuie sa distrugi sutele de secunde pretioase aflate in proprietatea ta Doar dupa ce au trecut - pentru a te explica. Limba ta e acum gri pentru ca e furtuna dar poate fi albastra ca in Okinawa si infinita pentru ca acolo exista oameni care se hranesc doar cu marea si traiesc sute de ani. Cu coada ochiului vei vedea cum se apropie o turma de troli galagiosi si curiosi si vei afla ca e momentul in care ei vor sa-ti desprinda masca si sa iti fure mecanismul secret pentru a te transforma intr-unul de-al lor, utopic nesingur si perfect uniform. Vei crede ca un tsunami va fi suficient pentru a le tine un discurs catastrofal si a-i matura cu un urlet.  Dar uneori valurile strang tot fundul marii in interior, deseneaza dimensiuni uluitoare, isi construiesc scenarii de distrugere si dominare a plajei si totusi la final renunta, cu gemete insesizabile. Devin roentgen stories sau pleaca in largul oceanului pentru un concert care poate fi auzit si inteles numai de valuri ca ele. 

the 86.400 seconds of one day

He never answers to his coach obsessive question: "What is your deepest fear?"

And then, after struggle, he knows : "Our deepest fear is not that we are inadequate, our deepest fear is that we are powerful beyond measure. It is our light, not our darkness, that most frightens us. Your playing small does not serve the world. There is nothing enlightened about shrinking so that other people won't feel insecure around you. We were all meant to shine. And as we let our own light shine, we unconsciously give other people permission to do the same. As we are liberated from our own fear, our presence automatically liberates others." (Coach Carter' story)

Later edit, OST glimpse, pentru atmosfera - the cheerleading very cool stuff: All night long.

Banker to the Poor

Inspiring story: Muhammad Yunus, first banker to the poor, the vision for a poverty free world: "Poverty in the world is an artificial creation. It does not belong to the human civilisation".  Premiul Nobel pentru pace.