Saturday, December 5, 2009

"The way we were" excerpt

He said:"We'll both be wrong, we'll both lose." - She said: " Couldn't we both win?"


iliketoforkmyself.com


Between August 22 "I need to learn how to stop destroying myself and be nice to myself" and
November 18 "Say hi to forever" on her blog diary, Daul Kim: "I know I'm like I ghost."

On the edge of madness and depression, still, how can you lose yourself and cut all strings to life at 20 years, being in Paris, being alive ? Dark glam roller coaster of mood swings can break your wings. There is a question mark about all we humans. But we don't own the right to lose hope. Keep your eyes wide open.



Wednesday, December 2, 2009

In the dead of the night. Man on the wire.


Behind the Yashmak. Un loc ciudat pentru zapada. Mersul lumii depinde de o ora fixa in sensul invers acelor ceasornicului. Rare to find, lucky if you find a trace of it. Si apoi noptile se amesteca in potiunea din inelul daruit mai departe de a nu distinge adevarul de neadevar.
Film still via here.

Wednesday, October 7, 2009

sitting on a tree, writing you a letter

A little touch of Mononoke style and your power is on. Cand te invarti de trei ori pe acelasi patrat de ciment, trebuie sa-ti spui ca s-a intamplat ceva. Intr-o seara, coborand in the Iron City, ascultam despre legenda unui om care voia sa scrie. Cuvintele ii iesisera din puzzle si cineva trebuia sa aiba puterea sa le puna unul cate unul in ordine. Dar personajul isi pierduse si criteriile odata cu zborul de origami. Matematica logicii iesise geometric stramb din cercul de foc trasat cu creta pe unul din magnetii de frigider. S-a asezat in fata hartiei goale si a vrut sa scrie o poveste. In jocul intens al mintii a uitat ca trebuie sa elibereze literele de sub demonii conventiilor comune. S-a asezat firesc sub teancul infinit de carti din biblioteca care toate scriau mereu si din nou despre aceeasi durere fizica a cuvintelor care vor sa iasa la lumina si sa se regaseasca in perechi. S-a cufundat intr-o meditatie perplexa a rolului inutil de a lupta cu aceleasi arme folosite si uzate. Nu si-a mai adus aminte ca, si la oameni, povestile se rescriu mereu la fel si ca totul s-a mai intamplat o data. Now, free me once again. My word will be next.

Monday, September 28, 2009

being hectic does not always help

La final de zi, in drum spre Iron City iti dai seama ca ai lasat usa curtii larg deschisa. Personajele din jur incep sa-si schimbe mastile de peste zi cu texturi fluide care lasa vantul sa treaca, e deja tarziu si un zumzet sec de lacusta acopera orizontul. Cauti prin buzunare Cheia lui Tanizaki si asculti in treacat franturi de povesti dorindu-ti sa schimbi corpul pentru doua ore. Ti-a intrat frica perfid sub haine si stii ca numai prin forta gandurilor vei conduce pe cineva sa intre fara voie in curtea ta. Ai ajuns pe un pod in momentul in care s-a ridicat sa lase un vapor sa treaca si ruptura s-a produs, ai pierdut directia. In orice unghi ai privi sub lupa nu mai gasesti drumul inapoi. Seara s-a deghizat iar tu nu esti la un bal mascat. Desenul e destul de simplu creat de o tigara care numara mecanic fumul care o distruge. Proiectia riscanta a unei usi deschise zambeste ironic deasupra multimii care te-a inghitit cu izbituri de artificii.

Wednesday, September 23, 2009

Yamanote loop

Car free day yesterday. Two wheels versus subway loop? S-ar putea sa-ti ia trei zile pe bicicleta fata de o ora metrou - diaries from Tokyo aici - but get some sunscreen and start building pedaling muscles. You'll make smile of the day.

Tuesday, September 22, 2009

street orchestra in si bemol & two and a half steps

Give me a lime, cut some slices, then dance for two minutes a peppermint electro style slow move. Now turn and bow. Stai la semafor si nu mai vezi zebra. Culorile se amesteca prin ochelari, o eclipsa de soare s-a intors brusc spre pamant. Ai ceva de spus lumii intregi? Cu parul ciufulit te indrepti catre prima persoana, gata sa o opresti dar nu-i gasesti privirea. Give yourself a second chance. Don't be such a punk. Scoate-ti ideile muzicale fixe din program in seara asta. Privesti in gol dar cu coada ochilor spre pianul cu coada din vitrina. Auzi cum viorile au inceput sa cante in jurul tau iar claxoanele s-au transformat in fundal de tromboane pe trei patrimi. Cateva priviri ai intors deja pentru ca te-ai oprit in mijlocul strazii. Now, be prepared. Let's make Harrriet Smithson famous one more time pe notele simfoniei fantastice. E momentul tau, umbrele se amesteca in jur si nu mai distingi amploarea estradei dar stii ca ai de dirijat un bulevard intreg de sunete, soapte si priviri ingrate. Trebuie sa subjugi publicul, trebuie sa-l pregatesti sa te asculte, sa-l opresti din monoritmul robotic si sa-i smulgi un icnet, un sfert de emotie. Ai inchis ochii, lasi muzica sa curga pe strazi, peste masini, peste oameni, peste trotuare si canale desfundate, peste cladiri cu usi de fier, ai starnit un uragan si toate acordurile s-au adunat sa-l sustina. Cand ii vei deschide din nou te vor astepta cel mai probabil scaunele goale si o chitara.

Monday, September 21, 2009

white coffee on a black maroccan cup

Pe strazi circula uneori un virus care iti ia un pic mintile. Iesi din hammam si totul are gust de abur de zapada, te invelesti cu brocart si iti ascunzi parul. Te uiti la lume de dupa un pahar cu sirop de scortisoara slightly obsessed cu aceleasi ritmuri si aceeasi voce. Ajungi in liniste in a black white spot si trebuie sa misti pionul spre stanga sau dreapta. Te asezi pe balansoar in intuneric si privesti dunele de nisip de pe fruntea sa, nu ai ce sa spui, nici nu ai cum sa incepi. O idee a prins contur si apoi alta a nimicit-o ca si cum nu ar fi fost decat o hartie de ambalat de care nu te leaga nimic si nu ai de gand sa o pastrezi in vreun colt al camerei de hotel dezordonate. Te arunci in metrou si pleci mai departe cu ganduri purpurii. It's maroccan sand and you are walking on icy silver broken glass.

Sunday, September 13, 2009

painkillers to stop the phone

Ore in sir te opresti din mers din cauza fricilor. And then, someday. Ai un mic monstru in mana ta care in acele momente devine un canal mecanic sumbru recitand lucrurile pe care nu vrei sa le auzi.  There is no control out there. La distante kilometrice de cei doi metri patrati de aer pe care ii respiri tu, sirul intamplarilor are propriul curs. Intr-o secunda cu sunet de woosh, dark silver haired biker reapare extenuat. Un fulger a strapuns echilibrul unei zile spargand-o in mii de bucati. S-a creat o bresa in univers si tu ti-ai oprit respiratia pentru un minut luptandu-te sa iesi de sub apa. 

Monday, September 7, 2009

the little thing that makes magic

Garance DorĂ© scrie despre Scott Schuman, that would be The Sartorialist. And of course, it's de l'amour. Scrie despre prima carte a fotografului care a adus pe catwalk moda strazilor din lumea intreaga si pe care a semnat-o sambata intr-un Colette emblematic.
She's French, il est Americain. S-au intalnit probabil prin flash-ul aparatului de fotografiat in stilul oamenilor frumosi si liberi care se plimba pe strada zambind. Au creat povesti din felul in care tanara de pe scaunul opus din metrou isi legase esarfa turcoaz si ochii verzi care priveau peste ochelarii cu rame rosii sprijiniti de degete cu oja lincoln park after dark. Intr-o fractiune de click clack au turnat un lung metraj inceput dimineata cu gust de cafea in fata umeraselor cu haine si au incropit scenariul din franturi de emotii si accesorii cu imaginatie. Au lasat final deschis pentru ca si ceilalti trecatori sa se inspire in timp ce asteapta la semafor propriile reflectoare. 

Sunday, September 6, 2009

I have built my personal world and you need a cosmic passport

Wassily Kandinsky, Transverse line, 1923. 
In centrul Pompidou exista un loc secret la etajul 4. Este o terasa deschisa larg publicului, dar secreta pentru ca nu toata lumea intelege miracolul panoramic de perspectiva care schimba timpul si te transpune automat si pe nepregatite in Parisul inceputului de secol XX. Aglomeratia si multiculorile diforme dispar cu desavarsire intr-un ton gri de acoperis cu mansarde de tineri scriitori saraci.  
Apoi a fost Metropotalitan Art Museum in new york unde, la unul din etaje, exista o gaura neagra. Acolo Kandinsky se joaca cu textura si culoarea sunetelor si greutatea miscarilor si a emotiilor. Daca esti inghitit de locul ascuns, minute in sir vei vedea lumea homeric pana iti vei reveni. "Nu putem cauta refugiu doar intr-una din forme.(...)Pentru ca nu ar spune nimic." Kandinsky.
 
"Many types of stories taking place in this world. I'm gonna make a new place, my creation and your symbol. Hey, your gentle form stirs up my heart. Your back is too pretty, just like A wild butterfly". (from akanishi&ueda)

Sunday, August 30, 2009

narrative disorder


Titlul - nume de cod - provine de pe blogul cu acelasi nume al unei Danielle, living expat in Japonia si care presteaza unele aspiratii de scenarist. Rasfoind paginile ei am descoperit canale pe Twitter de genul #writechat si altele similare unde se arunca si se dueleaza idei si cuvinte. Prin astfel de interactiuni se ajunge la structuri narative construite in grup, in timp real, unele riscand sa se transforme in povesti, altele ramanand la stadiul de incercari, mii de incercari. Ramane pasionant efortul celor care vor sa scrie si reinventarea datorata contextului online.  

In Japonia se poate vorbi despre primul gen literar al epocii telefoniei mobile via text messaging si anume: mobile phone novels (sau keitai shousetsu in japanese). 
Povestile se scriu prin sms, pe site-uri speciale create de companiile respective, cum ar fi textnovel.com. Aici se posteaza structuri sau introduceri de scenarii, userii interactioneaza, sanctioneaza sau incurajeaza, isi dau cu parerea despre traiectoria personajului, influenteaza destinul povestii. O propunere citita si comentata este apoi observata de editurile reprofilate si are sansa sa ajunga manga, anime, roman sau chiar film, asa cum s-a intamplat in mod spectaculos cu povestea Koizora - evoluand ulterior in studii de caz asupra empatiei cu creatia anonima. 

Ilustratia provine de aici

turn back slow motion

interesting slow motion images 

Saturday, August 29, 2009

baka


Give me a totoro cupcake and i will treasure it. Si daca vrei mereu mai mult, intoarce un zambet mai mult.  As fi vrut sa invat sa fiu un zmeu de zahar brun zilele astea, mereu in bataia vantului dar mult deasupra valurilor agitate and by its own will seeking for freedom. Ciocolata neagra se va duela cu ciocolata alba iar tu vei privi amuzat fara sa stii de ce ar trebui sa alegi una sau alta.